Sunetul muzicii
Cînta sfîșietor de prost la trompetă. Un instrument greu, pentru care-ți trebuie forță și finețe, cîrîia deznădăjduit din gura unui tip, în Romană, la ieșirea de la metrou. N-am recunoscut ce cînta domnul ăsta, dar, orice ar fi fost, suna ca un marș funerar cîntat de amatori la țară. Suna atît de rău că mi s-a făcut o milă imensă de om. De cum cînta el, așa, într-o înserare nasoală de final de ianuarie, pe un frig umed, într-un oraș înghesuit între nămeți negri de zăpadă veche. De cum ieșea lumea din metrou cu capetele în jos în timp ce icnetele nefericite ale trompetei sfredeleau fără rost vacarmul bulevardului Magheru. Omul stătea cumva cu umărul cîș la lume, de parcă nu-l interesa să ia un ban, stătea de parcă „dă-vă dreacu’, că știu că nu-mi dați și d-aia nici nu aștept nimic și uite o să cînt așa pînă îmi trece sau pînă cînd mi s-o face frig“.
Un performance neparticipativ. Egoist. Altfel stă însă treaba cu alți muzicieni ai orașului. În Amzei, obișnuiește să stea în față la Meli Melo un harpist. Nu mi-a venit a crede ochilor în momentul în care l-am văzut în final, după ce am mers uluită pe urmele unei melodii vălurite care putea foarte bine să ilustreze un amoraș roz și bucălat, în fundul gol, acolo, pe Take Ionescu. Armoniile triluite veneau dintr-o harpă adevărată, din care ciupea un tip oarecare, de vreo 50-60 de ani. Să nu vă imaginați o harpă de concert, din cele imense, la care se cîntă stînd în picioare. Și nici vreo harpă frumos ornamentată precum postamentul unui templu, cu imensa coloană care sprijină tot sistemul împodobită cu cîrcei de viță-de-vie și cu struguri sculptați în lemn auriu. Era o harpă medie, cu un cadru de lemn lustruit, natur, o harpă cinstită, gospodărească. Părea o harpă făcută în casă, din cele care ajung să stea rezemate în balcon de vreun borcan de murături. Genul ăla de harpă. M-aș fi așteptat să văd orice fel de instrument pe stradă; un pian la Universitate, o piculină la Rondul Coșbuc sau un contrabas la Aviatorilor, dar la o harpă recunosc că nu m-aș fi gîndit. Omul stătea pe trotuarul îngust, pe care se duceau în sus și în jos oamenii cu treburi și cu plase de cumpărături, și picura angelic din corzi. De la turcul de vizavi mirosea a kebab, de la autoservirea de peste drum a ciorbă cu leuștean, iar din magazinul Nic aerul condiționat scotea un curent fierbinte care mirosea a pui prăjit.
În topul muzicienilor de stradă bucureșteni îl mai am pe domnul cu vioara de la Unirii. L-am văzut toată vara și toată toamna, acu’ a dispărut. Omul se îmbrăca într-un fel anume, de regulă cu niște pantaloni foarte albi, o cămașă așijderea, peste care venea o vestă colorată, pe cap avea o canotieră cu panglica asortată. Să știți că și domnul ăsta cînta tare prost. Nu că aș fi cine știe ce expertă sau vreo muziciană ascunsă, de mare finețe. Dar pînă și urechile mele neantrenate sufereau din cauza acelui scîrțîit.
Mai e apoi ansamblul de mandoliniști de la Victoriei, pe care probabil că mulți dintre dumneavoastră îl știți. Apoi, în coloanele de la Romană se mai adăpostesc cînd și cînd diverși băieți cu chitare, folkiști chinuiți și Bob Dylani de liceu. Mai sînt uneori și celebrii peruani pe care i am văzut cam prin fiecare oraș european prin care am trecut. El Condor Pasa, sau cam așa ceva. Dar cel mai ciudat muzician de stradă e cel pe care l-am văzut la Berlin. Un tip înalt și slab care cînta la ceva ce nu are nume. Imaginați-vă o tubulatură grozavă de forma aproximativă a unui saxofon, dar de vreo trei ori mai mare și mai intricată. Chestia asta scotea niște sunete hîrșîite și sacadate ca într-un dubstep clasic. Omul își implica publicul în tot performance-ul și-și întreba spectatorii ce le-a sugerat piesa respectivă. După o secvență în care și-a bușit și și-a bruscat tubulaturile alea fantastice, s-a oprit iar și a întrebat din ochi: „Ei?“ „O furtună de vară!“, a strigat careva. „O navă pe valuri“, a zis altul. „Nu“, a zis muzicianul înalt și slab. „Era o urmărire între dragoni într-o pădure.“ M-am gîndit un pic. Domnule, chiar așa era!
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
