Straturi și ritualuri – de primăvară si nu numai

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
Straturi și ritualuri – de primăvară si nu numai jpeg

1 martie a fost pentru mine, mereu, o sărbătoare foarte importantă. Nu era an în care să nu mă perind, timp îndelungat, pe la tarabele de la Romană, să mă uit, să caut, să adăst, să mă întorc. Nu erau cel mai grozave mărțișoare acolo, știu, la tîrgul de sezon de la Muzeul Țăranului mereu sînt unele mult mai frumoase și, totuși, acolo era, pentru mine, locul tradițional.

Luam pentru mine, pentru mama mea, pentru copilul meu, care ducea la școală, eu eram agentul, în cunoștință de cauză și nesilit de nimeni, al continuării copilăriei și al interacțiunii cu lumea micului kitsch. Încă din copilărie, eu eram cea însărcinată cu celebrările de toate felurile. Eu dădeam telefoane de „La mulți ani!“, scriam felicitări și vederi rudelor și prietenilor plecați în străinătate. Inițial, e adevărat, copil fiind, tot eu eram beneficiarul principal al sărbătorilor, de la Crăciun la 1 martie, Paște, și 1 iunie. Dar, treptat, crescînd, din copilul care așteaptă cadourile de sub brad am descoperit că-mi place să fiu eu „moșul“.

Un „moș“ care să nu dea cadouri doar de Ajun, ci care să asigure bunul mers al ritualurilor pe tot parcursul anului. De pildă, de 1 martie. Era un mare eveniment, pentru mine, 1 martie: să ies la vînătoare de mărțișoare, să le aleg, să le cumpăr și apoi să le sortez. Nu oricum, ci urmînd o ierarhie bine stabilită, pentru fetele din clasă, de la prietene la colege bune și la persoane cu care nu aveam mai nimic de-a face. Și același lucru se-ntîmpla cu profesoarele. Pe vremea de atunci, nu puneam doar mărțișoarele în plicuri, ci-mi scriam numele și 1 martie, conștiincios, cu stiloul, pe cîte o carte de vizită pe care o introduceam, grijuliu, în respectivul plic. Alegeam mărțișorul în ordinea, descrescătoare, de la blană la sticlă și metal, de la antropomorfice și zoomorfice la inanimate, și-l prindeam cu un bold de cartea de vizită.

Era un întreg ritual, după cum se vede, care-mi lua ore bune. Toate astea se-ntîmplau pe vremea lui Ceaușescu: se găseau mărțișoare și pe atunci, le făceau diverși și le vindeau în ajun de 1 martie – era una dintre puținele mici profesii liberale din acea perioadă, aveam prieteni care făceau mărțișoare cu luni bune înainte de eveniment și apoi alte cîteva luni trăiau din banii strînși din vînzări. Era o modă să faci mărțișoare gen „Fondul Plastic“ (magazinul oficial al Uniunii Artiștilor Plastici de atunci), cele mai cu pretenții pentru vremea aia: cu scoici și flori puse ușor brambura într-o compoziție nonfigurativă și, pentru timpurile respective, avangardistă. Dar existau și mărțișoare mai normale, ghemotoace de blană cu cîte doi nasturi înfipți ușor asimetric undeva prin mijloc, care puteau fi o pisică sau un urs, fetițe cu codițe cu capete de castane, brațe din ghinde și păr din melană, ori cele mai delicate, făcute, de astă dată, de profesioniști, din sticlă sau chiar coșarii, ghioceii și trifoii din metal. Cert e că sărbătoarea conta și oamenii o luau în serios.

În anii ’90, industria de mărțișoare s a întins considerabil. Au apărut celebrele (cel puțin pentru mine) tarabe de la Romană, tîrgul de la Sala Dalles, tîrgul de la Muzeul Țăranului. Au apărut și mărțișoarele prefabricate, aproape mereu aceleași, din argint sau alte metale mai puțin nobile – dar coexistau cu cele inedite care, fără a fi perfecte, dovedeau măcar doza necesară de umor. Încet-încet, s-a mai dus din ritualul complicat al scrierii pe cartea de vizită, al boldului și al plicului. Toate mărțișoarele veneau, acum, cu un 1 martie scris standard, nici frumos, nici urît, și cu o punguliță „de primăvară“ la fel ca toate celelalte pungulițe. Sigur, imaginarul de 1 martie se diversificase față de cel ceaușist: apăruseră pălării, evantaie, papuci, țestoase, bufnițe, rochii, dragoni, girafe, personaje din desene animate și caricaturi de oameni politici. Multe, multe pisici și destui elefanți, căței și șoareci. Inimi și inimioare, șnururi simple, bănuți…

Și lista ar tot putea continua. Doar că, anul ăsta, tarabele de la Romană au dispărut. Probabil împiedicau circulația? Aproximativ în locul lor sînt, acum, în zonă, multe bile de piatră, care ne păzesc de mașini. De Crăciun a apărut, tam-nesam, și un imens urs luminat cu beculețe albastre, fix pe trotuar, cam în dreptul blocului celebru din cîntec – Piața Romană nr. 9.

Mărțișoare s-au găsit, desigur, în alte părți. La tîrgul de la MȚR, unde sînt, în continuare, cele mai reușite. Din zonă s-au putut lua de la Meli Melo, dar nu a fost același lucru. Le lipseau imperfecțiunile umane, ale mîinilor cvasi-tremurînde din spatele lor. Mai nou, am auzit chiar, de la oameni care au copii la școală, că profesorii le-au zis să nu le mai aducă mărțișoare, că n-au ce face cu ele. Mi-e dor de Irina Nicolau, care încerca să revitalizeze, în felul ei neconvențional, dar profund, și tradiția asta. Care sper, totuși, că nu se va pierde.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.