Stăpîni şi slugi

E îmbrăcat într-o uniformă de pază, din cele apărute în ultimii ani; diverse modele la fel de ridicole, în dorinţa de a impune respect, teamă, ceva. E aproape la fel de caraghios ca moşuleţii firavi care păzesc farmaciile, încălţaţi cu bocanci prea grei şi cu bastoane de cauciuc la brîu, să nu fure careva antinevralgicele sau cutiile de tampoane de pe rafturi. Pantalonii îi cam atîrnă la tur, el e lungan şi deşirat. Ţipă la o domnişoară care vrea să oprească maşina în faţa porţii casei pe care o păzeşte. 

„Domnule, stau doar cinci minute şi nu ies din maşină…“, se roagă fata. Strada e mică, e undeva în centru, e aglomerată tot timpul, iar un spaţiu de parcare în timpul zilei e aur curat. Omul în uniformă de pază e neîndurător. „Nu, domnişoară, nu puteţi sta aici, dacă între timp vine şefu’?“ „Vă rog eu mult, dacă vine, plec imediat“, zice fata într-o ultimă încercare disperată de a-l îndupleca pe neînduplecat. Ăla e beton. Nu şi nu. „Să plece!“ Fata pleacă pîrîind dintr-o japoneză mică şi plină de praf. 

Cerberul se roteşte mulţumit pe călcîiele bocancilor. Se uită în jur în curte. Ditamai locul în care intri prin nişte minunate porţi din fier forjat. În faţa casei stă un rond de flori. Pe laturile ei, tot flori. Le schimbă stăpînii (grădinarul?) în funcţie de sezon. Acum e plin cu crizanteme mari, cu tufănele vioaie şi alte flori de toamnă. Toată vara au avut hortensii şi primăvara a fost plin cu panseluţe şi lalele. Casa e imensă şi nemaipomenit de bine restaurată. Un pălăţel făcut prin anii ’30 de un înalt funcţionar la o bancă, înţeleg. Acum a ajuns la noii stăpîni unde e angajat omul în uniformă. 

Stă toată ziua într-o mică gheretă albă aşezată pe una din laturile înflorite. Iarnă-vară, e acolo. Mătură curtea, udă florile, îi goneşte pe ăia care se mai aşază cu fundul pe gardul lui, deschide şi închide porţi, stă după fundul zecilor de copii care umplu curtea în week-end-uri. Stăpînii au nepoţi, nepoţii au colegi la grădiniţă, sînt aduşi cu toţii grămadă în nişte maşini lucioase şi negre. Se încing la joacă şi, uneori, se lasă cu urlete şi împinsături. Atunci intervine şi omul în uniformă, sfios cumva, să nu încingă piticaniile mai abitir la urlete. Îl văd cum se învîrte în curtea aia care a devenit cumva şi a lui. Ceva din bogăţia şi bunăstarea angajatorului său pare că s-a lipit şi de jacheta lui bleumarin. Se plimbă printre flori cu mîinile la spate, mai îndreaptă un furtun lăsat neglijent în mijlocul aleii, se uită în stradă printre înfloriturile Art Nouveau ale porţilor din fier cu nişte ochi mulţumiţi, ochi de proprietar. Aşa i-am înţeles dîrzenia cu care a gonit-o pe fata aia. Era şi curtea lui, ce naiba! Ar fi făcut orice pentru proprietar şi parcă-l doare pe el neglijenţa unora care vin pe acolo şi nu se uită pe unde-şi lasă maşinile sau pe unde-şi pun paharele cu băutură. Îl şi văd ştergînd cu mîneca o mobilă aburită de piciorul unui pahar cu vin. Îl văd muncind cu abnegaţie pentru ceva ce nu va fi niciodată al lui. Întrecînd cu mult condiţiile angajării,

-ul lui, cum ar veni. Aici e implicare. Un pic din casa asta, din curte, din împrejurimi e şi al lui, şi sentimentul e aşa de bun! El stă în Militari la două camere, dar ce contează, că mai mult aici îşi petrece timpul. „Aşa că să ne lase ăştia care vor să parcheze în faţa casei noastre. Toată lumea vrea să profite de noi, lasă, să plece.“ 

E cazul tipic al slugii mai rele ca stăpînul. Am mai văzut aşa ceva în relaţiile dintre politicieni. „Ce ziceţi, dom’ şef, nu le autorizez protestul“, zicea acum nişte ani un primar de oraş unui… unui şef. „Lasă-i, bă, că nu-i legal să interzici“, a dat ăstălalt a lehamite din mînă. Entuziasmul subalternului s-a muiat, dar licărirea de credinţă a rămas în ochi. Şi copiii cu jucării mai multe strîng pe lîngă ei copii cu jucării mai puţine, care devin şi ei un pic stăpîni pe avutul celuilalt. Cu avuţia se naşte sentimentul de proprietate. Şi iac-aşa bicicleta noastră e cea mai tare din cartier şi n-o împărţim cu nici un chip cu altul la fel de rupt în fund ca noi. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.