Stăpîni şi slugi

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

E îmbrăcat într-o uniformă de pază, din cele apărute în ultimii ani; diverse modele la fel de ridicole, în dorinţa de a impune respect, teamă, ceva. E aproape la fel de caraghios ca moşuleţii firavi care păzesc farmaciile, încălţaţi cu bocanci prea grei şi cu bastoane de cauciuc la brîu, să nu fure careva antinevralgicele sau cutiile de tampoane de pe rafturi. Pantalonii îi cam atîrnă la tur, el e lungan şi deşirat. Ţipă la o domnişoară care vrea să oprească maşina în faţa porţii casei pe care o păzeşte. 

„Domnule, stau doar cinci minute şi nu ies din maşină…“, se roagă fata. Strada e mică, e undeva în centru, e aglomerată tot timpul, iar un spaţiu de parcare în timpul zilei e aur curat. Omul în uniformă de pază e neîndurător. „Nu, domnişoară, nu puteţi sta aici, dacă între timp vine şefu’?“ „Vă rog eu mult, dacă vine, plec imediat“, zice fata într-o ultimă încercare disperată de a-l îndupleca pe neînduplecat. Ăla e beton. Nu şi nu. „Să plece!“ Fata pleacă pîrîind dintr-o japoneză mică şi plină de praf. 

Cerberul se roteşte mulţumit pe călcîiele bocancilor. Se uită în jur în curte. Ditamai locul în care intri prin nişte minunate porţi din fier forjat. În faţa casei stă un rond de flori. Pe laturile ei, tot flori. Le schimbă stăpînii (grădinarul?) în funcţie de sezon. Acum e plin cu crizanteme mari, cu tufănele vioaie şi alte flori de toamnă. Toată vara au avut hortensii şi primăvara a fost plin cu panseluţe şi lalele. Casa e imensă şi nemaipomenit de bine restaurată. Un pălăţel făcut prin anii ’30 de un înalt funcţionar la o bancă, înţeleg. Acum a ajuns la noii stăpîni unde e angajat omul în uniformă. 

Stă toată ziua într-o mică gheretă albă aşezată pe una din laturile înflorite. Iarnă-vară, e acolo. Mătură curtea, udă florile, îi goneşte pe ăia care se mai aşază cu fundul pe gardul lui, deschide şi închide porţi, stă după fundul zecilor de copii care umplu curtea în week-end-uri. Stăpînii au nepoţi, nepoţii au colegi la grădiniţă, sînt aduşi cu toţii grămadă în nişte maşini lucioase şi negre. Se încing la joacă şi, uneori, se lasă cu urlete şi împinsături. Atunci intervine şi omul în uniformă, sfios cumva, să nu încingă piticaniile mai abitir la urlete. Îl văd cum se învîrte în curtea aia care a devenit cumva şi a lui. Ceva din bogăţia şi bunăstarea angajatorului său pare că s-a lipit şi de jacheta lui bleumarin. Se plimbă printre flori cu mîinile la spate, mai îndreaptă un furtun lăsat neglijent în mijlocul aleii, se uită în stradă printre înfloriturile Art Nouveau ale porţilor din fier cu nişte ochi mulţumiţi, ochi de proprietar. Aşa i-am înţeles dîrzenia cu care a gonit-o pe fata aia. Era şi curtea lui, ce naiba! Ar fi făcut orice pentru proprietar şi parcă-l doare pe el neglijenţa unora care vin pe acolo şi nu se uită pe unde-şi lasă maşinile sau pe unde-şi pun paharele cu băutură. Îl şi văd ştergînd cu mîneca o mobilă aburită de piciorul unui pahar cu vin. Îl văd muncind cu abnegaţie pentru ceva ce nu va fi niciodată al lui. Întrecînd cu mult condiţiile angajării,

-ul lui, cum ar veni. Aici e implicare. Un pic din casa asta, din curte, din împrejurimi e şi al lui, şi sentimentul e aşa de bun! El stă în Militari la două camere, dar ce contează, că mai mult aici îşi petrece timpul. „Aşa că să ne lase ăştia care vor să parcheze în faţa casei noastre. Toată lumea vrea să profite de noi, lasă, să plece.“ 

E cazul tipic al slugii mai rele ca stăpînul. Am mai văzut aşa ceva în relaţiile dintre politicieni. „Ce ziceţi, dom’ şef, nu le autorizez protestul“, zicea acum nişte ani un primar de oraş unui… unui şef. „Lasă-i, bă, că nu-i legal să interzici“, a dat ăstălalt a lehamite din mînă. Entuziasmul subalternului s-a muiat, dar licărirea de credinţă a rămas în ochi. Şi copiii cu jucării mai multe strîng pe lîngă ei copii cu jucării mai puţine, care devin şi ei un pic stăpîni pe avutul celuilalt. Cu avuţia se naşte sentimentul de proprietate. Şi iac-aşa bicicleta noastră e cea mai tare din cartier şi n-o împărţim cu nici un chip cu altul la fel de rupt în fund ca noi. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic