Spre sud-est, cu modele din nord

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Spre sud est, cu modele din nord jpeg

O știre despre o faptă bună pierdută printre zecile, sutele de știri despre fapte rele: un profesor din Rădăuți Prut (jud. Botoșani), domnul Vasile Postolachi, organizează, pe timpul și banii proprii, excursii pentru copiii de dincoace și de dincolo de Prut. Deși preluată de multe site-uri și de multe ziare, știrea a rămas „nemestecată“ de opinia publică, în dezbaterile din mass-media.

Și e păcat. Breasla profesorilor rareori reușește să-și pună în valoare, să-și mediatizeze oamenii cei mai buni. Să le dea contur clar în paginile de ziar, în emisiunile televizate, în revistele de specialitate (or mai fi existînd?). Bun, așteptăm de ani mulți reforme care să vină de la vîrful școlii românești. Dar pînă atunci, mă gîndesc că n-ar fi rău să repunem pe piață tocmai vîrfurile pe care le avem, modelele pe care ni le dorim în învățămîntul românesc, virtuțile pe care le dorim cultivate în generațiile care vin. Poate că spunînd mai apăsat ce vrem de la educația școlară, răspîndind modelul de pedagog de care avem și vom avea nevoie, semnalînd mai insistent ce socotim acceptabil sau nu în școlile și universitățile noastre, vom forța, într-un fel sau altul, schimbările de la vîrf. Noi, părinții, educatorii, elevii, studenții acestei țări.

Există, cu siguranță, zeci, sute, mii de profesori buni, pedagogi cu har, formatori care știu meserie. Și care rămîn anonimi sau, în cel mai bun caz, personaje cu ecou restrîns, în comunitățile din care fac parte. În condiții normale, un asemenea statut ar fi cel firesc. N-ar avea nevoie să fie „vedetizat“. Dar cum școala românească de azi ajunge să fie cunoscută și mestecată de mass-media doar prin portrete jalnice, prin cazuri de abuz și prin nepricepere pedagogică, poate că n-ar fi rău să existe o „contraofensivă“ perceptibilă a binelui. A normalului. A științei de carte și de pedagogie.

Vom descoperi astfel, treptat, ce avem bun deja și cu ce putem porni la drum, pentru vindecarea învățămîntului: dezbateri locale sau naționale (vizibile!) pe teme de pedagogie, reformă, programă școlară, cu participarea unor profesori cu merite recunoscute; proiecte editoriale care să vizeze tipărirea unor ghiduri profesionale performante pentru tinerii care aleg cariera didactică; lecții model susținute de specialiști pe diverse teme legate de materiile școlare; reviste glossy care să promoveze nu numai pe cei mai bogați afaceriști din România, ci și pe cei mai buni formatori autohtoni, precum și unele „rețete“ didactice ale școlilor performante din străinătate. Mă gîndesc deseori cît de util mi-ar fi fost, la început de drum ca educator, să fi asistat la o oră „model“ despre literatura română, susținută de un literat de marcă, într-o librărie sau într-o bibliotecă. Sau să primesc, odată cu nesfîrșita listă de îndatoriri birocratice cerute de la minister, și un manual, un îndrumător, o culegere de sfaturi, surse, bibliografie ajutătoare, astfel încît subiectele programei să devină prilej de reflecție și de noi întrebări, și nu să rămînă doar un criteriu de examinare.

Revenind la personajul de la care au pornit reflecțiile de mai sus, domnul profesor de religie Vasile Postolachi, cel care își consumă resursele proprii pentru a-i duce pe copii în excursie și pentru a dărui cărți sau a forma biblioteci, iată ce spune unul dintre copiii beneficiari ai generozității lui: „A fost excursia vieţii mele. Nu am mai fost niciodată acolo. Îmi doream mult, citeam la şcoală despre mormîntul lui Ştefan cel Mare, despre cetatea Neamţului, despre Palatul Culturii din Iaşi şi îmi părea rău că nu le pot vedea. De multe ori visam să merg în aceste locuri.“ (Știre preluată din ziarul Adevărul. Mă întreb – în treacăt – pentru cîți dintre noi vizitarea mormîntului lui Ștefan cel Mare sau a Palatului Culturii din Iași mai reprezintă un vis?!) Pentru asemenea vise, rare în vremurile noi pe care le trăim, cred că povestea profesorului din Rădăuți Prut merită cunoscută mai în detaliu. Și spusă des. Cu detalii despre cum putem participa și noi, ceilalți, la reașezarea lucrurilor. Cu o carte, un ban, o privire recunoscătoare, o vizită, un gînd bun. Fiecare cum poate. 

Maria Iordănescu este psiholog.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.