Specialişti şi renascentişti

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

„Pot să înregistrez aici nişte voice-over-uri?“ I se răspunde că nu, că studiourile sînt doar pentru oamenii din Radio şi aşa mai departe. „Dar n-aveţi nevoie de voice-over?“ I se spune că nu, că bla bla. „Dar un call center aveţi? Că pot să lucrez şi la call center.“ „N-avem“, i se spune.

E un tînăr cu o voce îndrăzneaţă, cu nişte ochi vii, roşu la faţă – poate şi din cauza efortului de a părea degajat, foarte degajat. A venit la Radio să caute de lucru. Pur şi simplu. L-am auzit cît aşteptam liftul. „Dar cutare şi cutare unde sînt?“ întreabă el de vreo două firme care ocupă şi ele cîte un etaj din clădirea care ne adăposteşte pe toţi. I se răspunde, urcă în lift şi coboară curajos la firma cutare care testează jocuri pe calculator. „Îmi caut de lucru“, spune el înainte de a coborî, lumii adunate în lift, ca să meargă jos, la o ţigară. Brusc, mi s-a făcut foarte milă de băiatul ăsta. Apoi, l-am admirat. Părea că poate şi vrea să facă orice. Eu n-aş avea curaj în zece vieţi să mă duc fără nici o programare undeva şi să întreb dacă au ceva de muncă. Sau poate aş avea, dacă aş fi suficient de disperată. Habar n-am. În orice caz, dincolo de faptul că îi ţin pumnii acestui băiat şi-i doresc să găsească ce caută, mi-am dat seama că n-aş putea răspunde la întrebarea simplă „Ce te pricepi să faci cel mai bine?“

Dacă aş răspunde sincer că cel mai bine mă pricep să fac supă-cremă de legume şi să citesc, e clar că mi se vor deschide larg în faţă toate oportunităţile din lume. Dacă le-aş spune că sînt un excelent jurnalist de teren? Te ia rîsul. Cu puţine excepţii, toată lumea stă acum pe scaun şi are o opinie.

Aveam în liceu o colegă, una dintre cele numite „tocilare“. Spirit renascentist, era bună la toate materiile. La matematică, la chimie, la engleză şi latină. La gramatică şi literatură universală. La cusut, domnule, la orele acelea de practică pe care le-am făcut în liceul nostru de fete. Sigur că toate abilităţile astea erau cultivate şi printr-o muncă şi preocupare absolut istovitoare. Fata aia învăţa mereu. La şcoală şi acasă. Eram conştientă că degeaba o invidiam cînd ştia toate răspunsurile, pentru că n-aş fi încercat să omor loaza din mine nici pentru toate notele mari din lume. Aşa că trăiam cu mica invidie şi o parazitam pe la tezele care-mi erau complet străine.

E clar că nu zace în mine vreun spirit renascentist. Să cînt la ukulele în timp ce desfac fracţii la algebră. Să ştiu să cer în latină două kilograme de banane şi să deosebesc în acelaşi timp fluierarul de zăvoi de cel de munte (am impresia totuşi că-s una şi aceeaşi pasăre). Să ştiu  de ce ganglionii bazali mă fac să întind voluntar mîna spre un oarecare obiect dorit, şi cum Aria Broca mă lasă să pricep ce-mi spune bătrîna-care-stă-în-colţul-străzii-mele. Hotărît, nu. Probabil că, dacă aş încerca o asemenea revoluţie spirituală, ar ieşi un melanj căcăniu, ca atunci cînd amestecam toate culorile din acuarele. Ar ieşi ceva mediocru, ca unul dintre produsele alea 3 în 1, care nu fac bine nimic: nici nu spală prea bine, nici nu omoară microbii şi nici nu miros frumos. Bine, atunci, oi fi totuşi specialistă în ceva. Nu degeaba diviziunea muncii din zorii revoluţiei industriale a produs excelenţi făuritori de găuri de nasturi. Sau, vorba lui Adam Smith, vreo 30 de specialişti care să producă pe bucăţi un singur bold. Pot să spun cu mîna pe inimă că-s specialistă în unul dintre lucrurile la care cred că mă pricep bine? Cu puţină umilinţă, aş răspunde că nu, iar atunci se sparie gîndul. Specialistă în plantat flori de balcon – nu, specialistă în limbi străine – nu, specialistă în reportaje de trei minute şi jumătate la radio – nu, specialistă în cititul oamenilor – nu, al stelelor – nu. O continuare în acelaşi ton ne-ar duce pe toţi într-o depresie profundă.

În zilele bune însă, prefer să zic că mă pricep puţin la diverse. Ca orice om aşezat agreabil în lumea în care trăieşte. Aş putea chiar să comentez la televizor, tot-tot, din poziţia de specialist în orice. Dumneavoastră?

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

soldati rusi
Moral scăzut în rândul noilor recruți ai Moscovei. Soldații chemați la mobilizare se îmbată și sar la bătaie VIDEO
O înregistrare video distribuită pe rețelele de socializare de un jurnalist belarus pare să surprindă soldați recent mobilizați angajați într-o încăierare la beție.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.
Georgia Meloni FOTO Profimedia
Extrema dreaptă a câștigat în Italia. Ce înseamnă asta pentru Europa
Giorgia Meloni, lidera extremei drepte italiene, al cărei partid, Fraţii Italiei (FdI), s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative de duminică, revendică șefia noului guvern.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.