Slavomir Popovici și Soarele negru

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Slavomir Popovici și Soarele negru jpeg

Pe 21 decembrie, anul ăsta, s-au împlinit 35 de ani de cînd a murit tatăl meu, regizorul Slavomir Popovici. Tocmai anul acesta, pe al cincilea DVD Sahia Vintage scos de One ­World Romania anul acesta, se găsesc trei dintre filmele lui: Cum circulăm? (1963), Victime și vinovați (1970) și Mamaia (1972). (Cel dintîi, Cum circulăm?, a fost o revelație și pentru mine – și pentru asta le mulțumesc Adinei Brădeanu și lui Alexandru Solomon.)

(Și) cu acest prilej, sper ca filmele lui Slavomir Popovici să poată fi văzute de cît mai mulți (și pe al patrulea DVD One World Romania, Comandă politică, sînt Uzina – 1963 și Letopisețul lui Hrib – 1974). Pentru că, deși făcute în perioada comunistă, în care era foarte greu să treacă de cenzură, filmele lui rămîn și astăzi. Și nu numai că nu sînt perimate, dar sînt interesante și transcend, cele mai multe dintre ele, epoca în care au fost făcute (anii ’60-’70).

Slavomir Popovici (1930-1983) a fost unul dintre cei mai importanți regizori de film documentar din România. De origine sîrbă, s-a născut în 1930 la Vîrșeț, în fosta Iugoslavie, într-o veche familie sîrbească. Rămînînd fără mamă la 6 ani (mama lui, Draghinia, murind la 37 de ani), Slavomir e crescut de bunici. Intră în partidul comunist în adolescență, devenind un fel de copil-minune al mișcării. În 1949, cînd Tito se rupe de ruși, Slavomir trece ilegal granița în România. Aici, însă, se lămurește destul de repede că nu era ceea ce a crezut. În 1951 intră la Facultatea de Regie, pe care o termină în 1956. Se angajează la Studioul de Film Documentar „Alexandru Sahia“. Primul film pe care-l face este unul neconvențional despre pionieri: inventează o Zi a Nasturilor Bine Cusuți, cărora pionierii le dedică un imn. Împreună cu colegii săi Erich Nussbaum și Ecaterina Oproiu concepe un manifest al filmului documentar, în care cere să se facă filme reale, cu mijloace moderne.

Slavomir are mereu probleme cu cenzura, multe dintre filmele lui trec greu, în cazul unora ajungînd chiar să i se impute costurile de producție. Așa s-a întîmplat, de pildă, cu Uzina (1963) sau cu Romanțe aspre (1965). Versiunile finale ale celor două filme nu îl reprezintă în totalitate. După aceste aventuri cu filmele din realitate, Slavomir hotărăște să facă numai filme de artă și etnografice. Dar și aici, în cazul unora dintre ele, i s-a reproșat că nu sînt gen „Cîntarea României“.

Informațiile de mai sus mi-au parvenit de la mama mea, Gabriela Ionescu, co-scenaristă la multe din filmele tatălui meu. Ele se găsesc, de altfel, și pe site-ul slavomir-popovici.ro. Tatăl meu murind cînd eu eram încă destul de mică, nu știam prea multe despre el cînd a plecat. I-am văzut filmele tîrziu. E drept că la unele (Mamaia, Litoralul românesc, ciclul Semne) fusesem cu el la filmări. Dar îl cunoșteam altfel, ca pe un tată. Mi-a trebuit destul timp ca să-l descopăr și să-l înțeleg ca regizor. Încă nu l-am înțeles complet. Continui să mă uit cu fascinație și de mai multe ori la filmele lui, care nu sînt niște documentare datate. (Tatăl meu a avut ghinionul să se afle la locul nepotrivit la timpul nepotrivit sau, pur și simplu, așa a fost să fie.) Mama mea le-a numit, cel puțin pe unele dintre ele, „poeme filozofice pe temele trecerii timpului și ciclului vieții“.

Am reușit, în timp, să identific, simplificînd, cîteva trăsături comune ale filmelor lui Slavomir: într-adevăr, tema timpului, a trecerii, fie că e vorba de locomotivele peste care trec războaie și revoluții (Romanțe aspre, 1965), fie de inscripțiile funerare romane ori de crucile de la Săpînța (Oprește-te, trecătorule!, 1981), fie de obiceiurile etnografice din ciclul vieții (Semne, Bun ca ziua, 1974), paralelele și analogiile (cele mai evidente în Letopisețul lui Hrib, 1974, între sat și lumea largă, și între imaginile vieții cotidiene și cele din frescele Bisericii Arbore), umorul și ironia (de pildă, în Uzina, una dintre replici rămîne memorabilă: „Se înregistrează salturi: de la «Nevasta frumoasă gătește mîncare gustoasă» la poezia marilor idei și sentimente“), personificările unor obiecte sau ale unor elemente ale acestora (în Soarele negru, chipurile personajelor din epitafurile medievale, luminate și devenind animate, însuflețite pe rînd), un soi de treceri metonimice de la întreg la parte, de la general la particular (de pildă, în Bun ca ziua, 1973, se trece de la grupurile ritualice la mîinile care frămîntă alua­tul sau la chipul unui participant), comentariul muzical (în anumite cazuri, muzica lui Anatol Vieru).

Filmul cel mai impresionant, pentru mine, cel puțin, rămîne Soarele negru. Un film pornind de la broderiile medievale românești reprezentînd scene ale Plîngerii, unde textul trebuia să fi fost Prohodul. Dar pentru că acesta fost respins, a fost înlocuit cu unul, poetico-filozofic, creat de Slavomir împreună cu mama mea. Nu pot decît să citez puțin din începutul lui (care, desigur, nu are aceeași valoare fără să fie asociat cu imaginea lui Doru Segal): „Era un soare negru, pe un cer străvechi și greșit, sub care s-a-nnegrit frumusețea“.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

hipertensiune pexels com jpg
Bolile cardiovasculare, un ucigaș tăcut care lovește în plin. Cifrele lipsei de educație
Societatea Română de Cardiologie transmite un mesaj cu ocazia Zilei Internaționale a Inimii, în care subliniază importanța informării corecte a populației pentru prevenția și depistarea precoce a bolilor cardiovasculare.
operaresidence2 jpg
Anunțul Untold care lasă hotelurile fără camere. Un apartament în centru ajunge la 2.386 de euro
Anunțul perioadei Festivalului Untold, 3-6 august 2023, lasă hotelurile și pensiunile din Cluj-Napoca fără camere pe cea mai mare platformă de cazare - Booking.com. Prețurile încep de la 170 de euro și depășesc 2.000 de euro.
tezaur alba1 jpeg
Tezaur monetar dacic „abandonat” în pădure. Autoritățile din Alba l-au lăsat să zacă timp de o lună. Poliția a deschis dosar penal
Un tezaur de monede dacice vechi de peste 2000 de ani, descoperit întâmplător într-o pădure din județul Alba, a stat „abandonat” aproape o lună de zile de autoritățile competente.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.