Serbia: blocarea accesului la informaţii
Potrivit clasamentului ONG-ului spaniol Access Info and the US Centre for Law and Democracy, Serbia are a doua cea mai bună lege din lume privind accesul public la informație, pe primul loc situîndu-se Mexicul. Această poziție fost o surpriză, avînd în vedere că jurnaliștii din Serbia acuză încontinuu dificultățile pe care le întîmpină în meseria lor.
Potrivit lui Stevan Dojcinovici, directorul centrului de investigații Krik, paradoxul e ușor de explicat: „Multe dintre legile din Serbia sînt irelevante, pentru că statul însuși nu le respectă“. Krik, ai cărui jurnaliști sînt specialiști în investigarea corupției, are sprijin financiar de la cîteva ONG-uri, Dojcinovici fiind -luat în vizor în mod repetat de către guvernul Aleksandar Vucici, în special după descoperirea unor bunuri ascunse ale prim mi-nistrului.
„Am publicat mai multe investigații, iar ei și-au dat seama cît de periculos este accesul la informații pentru ei, așa că au hotărît să ne închidă.“ Stevan Dojcinovici a declarat că instituțiile publice au primit instrucțiuni să nu mai colaboreze cu Centrul Krik. „Am ajuns să nu mai avem acces nici măcar la documente de mică importanță.“
Lupta zilnică pe care o duce Bojana Pavlovici, jurnalistă la Krik, este de a recupera aceste documente. „În timp ce ne documentam asupra proprietăților politicienilor, brusc, toți oamenii care lucrau la Departamentul Registrului Proprietăților, și cu care stabiliserăm un contact, au fost înlocuiți. Acum ni s a spus că informațiile pe care le-am solicitat nu mai sînt de interes public.“ Și același lucru se întîmplă și cînd jurnaliștii solicită informații de la judecători, privind verdictele asupra investigațiilor. „Ai nevoie de un efort supraomenesc ca să obții informații care, potrivit legii, ar trebui oferite fără nici cea mai mică ezitare.“ Jurnaliștii de la Krik lucrează acum în special cu ajutorul unor surse anonime sau al unor rețele internaționale de jurnaliști, precum -OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project).
Așa au reușit să expună afacerile primarului Belgradului, Sinişa Mali, care, în timpul mandatului, a condus două companii imobiliare cu sediul în Bulgaria. „Aceste rețele de jurnaliști sînt extrem de eficiente. Mulțumită lor am reușit să ducem la bun sfîrșit jumătate din investigațiile noastre. Acum este mult mai ușor să semnalăm străinătății problemele de corupție, mai ales că făptașii acestora, care își desfășoară afacerile în străinătate, nu sînt atît de atenți în a-și ascunde urmele.“
Cu toate acestea, mai există o cale de a obține documentele de interes public: Comisariatul pentru Informații de Interes Public și Protecție a Datelor Personale, o instituție independent înființată odată cu legea accesului la informații, în 2004. Însă cererile sînt atît de multe încît Comisariatul are nevoie de luni de zile pentru a le procesa. Acest comisariat poate recurge și la un ordin prin care obligă instituțiile să dea răspuns în șapte zile. Dacă acestea continuă să refuze, comisariatul poate impune amenzi între 160-1500 de euro. „Dar, pentru că e vorba de bani publici, aceste instituții preferă să plătească amenzile, decît să facă publice informațiile“ – se plînge Bojana Pavlovici.
În 2016, Comisarul pentru Informații, Rodoljub Sabici, și cei 70 de angajați au avut 5407 cazuri, dintre care au rezolvat 97%. În ceea ce privește cele 146 de cazuri nerezolvate, au emis amenzi. „Instituția pe care o conducem este eficientă“ – a declarat o sursă din comisariat care a preferat să rămînă anonimă. „Problema cea mai mare este cînd statul trebuie să intervină. Pînă acum nu a făcut o niciodată.“
An după an, instituția își cîștigă reputația de eficiență, în asemenea măsură încît pînă și cîteva agenții oficiale au apelat la comisariat pentru a obține informații publice, urmînd exemplul Consiliului Guvernamental Anticorupție, care a condus cîteva investigații privind privatizări controversate.
Cu toate acestea, au apărut îngrijorări majore privind acest oficiu. Mandatul comisarului ales de Parlament va expira în acest an. Succesorul va fi ales de către deputații partidului aflat la putere, partidul prim-ministrului Aleksandar Vucici. „Aș minți dacă aș spune că acest lucru nu mă îngrijorează“ – a afirmat comisarul. „Am deveni un soi de tigru de hîrtie dacă nu ne-am mai ocupa de problemele importante, ci doar de statistici de bază.“ Primele ecouri nu sînt foarte încurajatoare – timp de doi ani consecutivi, Parlamentul nu a discutat niciodată rapoartele comisariatului în ședințe publice.
Nedim Sejdinovici, președintele Asociației Jurnaliștilor Indepen-denți Vojvodina, este și mai pesimist. El crede că „jurnaliștii vor pierde un sprijin important în lupta contra corupției și abuzului de putere din instituții. Cred că ne îndreptăm către o scădere drastică a accesului la informații. Este o consecință logică a înmulțirii tendințelor antidemocratice din societatea noastră.“
Și, potrivit declarațiilor lui Sejdinovici, aceste tendințe nu pot fi oprite decît cu ajutorul presiunii internaționale, care să vină în special dinspre Uniunea Europeană, asupra guvernului Serbiei.
Simon Lenormand este jurnalist.
traducere de Stela GIURGEANU
Foto: wikimedia commons
Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.
