"România a fost întotdeauna un sprijin, un avocat şi un aliat de nădejde" - interviu cu Ion HADÂRCĂ

Foreign Policy România a realizat un interviu în exclusivitate cu preşedintele Partidului Liberal Reformator (PLR) din Republica Moldova, domnul Ion Hadârcă. Poet, eseist şi publicist, el este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova şi primul preşedinte al acestuia, în perioada 1989-1992. În prezent, partidul său se află la conducerea executivului de la Chişinău, împreună cu alte două partide (Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Partidul Democrat), formînd Coaliţia pentru Guvernare Pro-Europeană.

Pe 28-29 noiembrie 2013, statele din Parteneriatul Estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina) s-au întîlnit la Vilnius pentru a parafa Acordul de Asociere, zona de liber schimb şi liberalizarea regimului de vize. Pornind de la faptul că unii experţi sînt de părere că parafarea Acordului a fost de mult decisă la Bruxelles, care sînt, acum, aşteptările Republicii Moldova?

În acest conclav de state care constituie Parteneriatul Estic, Republica Moldova este apreciată drept un lider, deoarece toate angajamentele asumate au fost realizate la termen. Mai mult decît atît, pe data de 29 octombrie, eu, împreună cu ceilalţi lideri care constituie Coaliţia proeuropeană, am fost invitat de către Stefan Füle, comisarul european pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, şi, făcînd o trecere în revistă a şanselor tuturor ţărilor care sînt în Parteneriatul Estic, s-a pus accentul pe Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. Dintre aceste trei state, şansele cele mai bune le are Republica Moldova. Ucraina mai are de soluţionat cazul Iulia Timoşenko ş.a. Da, pentru noi contează foarte mult Ucraina, care ne poate crea un „surplus de siguranţă“ în parcursul nostru european. Dacă parafarea Acordului a fost decisă de mult la Bruxelles – şi în acest sens v-am amintit de discuţia pe care am avut-o pe 29 octombrie –, oricum, e bine pentru noi. Discuţia a fost sinceră, deschisă, netensionată şi suficient de realistă. Ne-au solicitat să „stăm cu picioarele pe pămînt“: procesul de privatizare, lupta cu corupţia, reforma justiţiei – acestea sînt momentan problemele-cheie. Ni s-au cerut acţiuni concrete, ca justiţia într-adevăr să funcţioneze şi cetăţenii să obţină încrederea că ei sînt protejaţi de lege, că se asigură maximum de transparenţă în procesul de privatizare, nu în folosul unor oligarhi sau al unor persoane interesate, dar în folosul cetăţeanului. De la noi se aşteaptă să oferim garanţii că urmăm cursul neabătut al reformelor.

Reprezintă România un model de armonizare a standardelor europene pentru Republica Moldova? În ce direcţie credeţi că vor evolua relaţiile dintre cele două state?

România a fost întotdeauna un sprijin, un avocat şi un aliat de nădejde. Mai greu a fost în perioada comunistă, cînd tovarăşii tratau România cu multă ostilitate şi doreau să împingă aceste relaţii pînă la refuz şi suspendarea oricăror relaţii. Aici mă refer la expulzarea consulului şi ataşatului militar, precum şi la alte acţiuni care au avut loc în perioada guvernării comuniste. Pentru mine personal, cînd nu sînt politician, ci scriitor, România reprezintă un model spiritual. Cît priveşte procesul de armonizare a standardelor europene, în primul rînd, România ne-a deschis posibilitatea să folosim toate documentele care ţin de acquis-ul comunitar. În acest sens, noi sîntem privilegiaţi faţă de alte state şi nu trebuie să suportăm toate cheltuielile pentru traducere – un proces foarte îndelungat şi costisitor. Anume în acest sens, România este un model şi un partener de nădejde. Aici putem discuta şi de modelul european pe care însăşi România şi l-a asumat pentru a-şi armoniza legislaţia cu cea comunitară şi, în acest sens, într-un plan mai larg, noi, împreună, ne sincronizăm acestor modele. Sigur că acolo unde au existat anumite fisuri şi probleme, putem doar regreta. De exemplu, domeniul de absorbţie a fondurilor europene sau gîlceava politică în cea mai bună tradiţie românească. De regulă, încercăm să evităm, pe cît putem, tradiţiile, însă, fiind în aceeaşi zonă seismică, anul acesta am trecut şi noi prin nişte cutremure serioase.

Cum apreciaţi stadiul construcţiei gazoductului Iaşi – Ungheni? Ar putea acesta da startul altor proiecte comune energetice sau de infrastructură, finanţate de UE?

România este, totuşi, un model în ceea ce priveşte modul cum îşi administrează viitorul european. Noi încercăm, de asemenea, să valorificăm la maxim această imagine pozitivă pentru integrarea europeană. De exemplu, noi ar trebui să adoptăm modelul european de reabilitare a drumurilor, fiindcă am realizat pînă acum sute de kilometri de drumuri europene, însă populaţia încă nu cunoaşte avantajele accesului la fondurile europene pe care le avem. În data de 14 noiembrie, premierul Iurie Leancă s-a întîlnit cu premierul român Victor Ponta, la Bucureşti, apoi s-au deplasat împreună la Bruxelles, iar pe 15 noiembrie s-au întîlnit cu preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Este o premieră şi un semn de susţinere totală. Vorbim de mai mult decît o armonizare, de trecerea la o nouă calitate, cînd doi premieri discută soarta unui stat care are toate şansele să se apropie de UE, după multe încercări, care „nu mai vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă“. Ştim că acolo s-au discutat mai multe subiecte. Delegaţia moldo-română s-a întîlnit cu comisarul european al Energiei, Günther Oettinger, şi au discutat posibilitatea continuării sau extinderii proiectului gazoductului Iaşi – Ungheni. Iaşi – Ungheni este doar o porţiune a marelui proiect energetic dintre cele două state. Este doar un segment care nu va asigura încă accesul la o securizare energetică mai mare; de aceea este nevoie de construcţia unei pompe de distribuţie şi de alte extinderi. De la Piatra Neamţ pînă la Iaşi şi de la Ungheni pînă la Chişinău ar mai fi cam  200 de km. Pentru aceste segmente, deocamdată, nu s-au găsit fonduri, adoptîndu-se doar varianta porţiunii mai mici, iar tema extinderii proiectului energetic a fost una dintre cele mai importante în timpul discuţiei de la Bruxelles. De asemenea, s-a discutat despre refacerea celor două poduri peste Prut, distruse în cel de-al Doilea Război Mondial –, mă refer la podurile de la Ungheni şi Leova. Nu în ultimul rînd, s-a abordat chestiunea construirii unei linii electrice de înaltă tensiune. Sau valorizarea „energiei verzi“ de pe Prut. Acestea sînt doar cîteva dintre proiectele cele mai importante; dar faptul în sine, că cei doi premieri s-au întîlnit cu José Manuel Barroso, cred că este o premieră absolută, care ne face să avem şi mai multă încredere în accelerarea proceselor de integrare. Pe 15 noiembrie a avut loc şi o discuţie a celor doi premieri cu comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, referitor la stabilirea etapei de încheiere a negocierilor privind liberalizarea regimului de vize. În fond, noi am închis acest capitol, aşteptînd un tratament preferenţial.

Care sînt beneficiile şi dezavantajele pe care le va resimţi populaţia din Republica Moldova după parafarea şi, ulterior, semnarea Acordului?

Consider că beneficiul major ar fi tocmai liberalizarea regimului de vize. În acelaşi timp, acesta ar reprezenta şi un semnal pozitiv pentru UE în capacitatea noastră de rezolvare a problemelor majore cu care ne-am confruntat atîta timp – mă refer la bunăstare, la libera circulaţie şi la proiectele care vor veni: de infrastructură şi securizare energetică. Aş vrea să accentuez că, în pofida unei crize economice generalizate la nivel mondial, care s-a resimţit în ultimii ani, începînd cu anul 2008, asistenţa economică acordată de UE Republicii Moldova a crescut cu 30-40% şi este în continuă creştere, după principiul „more for more“. Conform ultimelor declaraţii ale preşedintelui Parlamentului European, în următorii şase-şapte ani ne aşteptăm să primim ajutoare de la Uniunea Europeană în valoare de circa 10 miliarde de euro! Un alt beneficiu ar fi eliminarea cotelor pentru exportul de vinuri pe piaţa europeană. Ni s-a promis că, începînd cu 1 ianuarie anul viitor, cotele de export în UE vor fi diminuate, pînă la nivelul în care nu vor mai exista. În urma aplicării unei politici tarifare avantajoase, se aşteaptă anul viitor o creştere economică de 5-7%.

Pe 3 noiembrie, partidele Coaliţiei pentru Guvernare Pro-Europeană au organizat un miting pentru susţinerea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. Care a fost semnificaţia mitingului şi ce mesaj au transmis cetăţenilor partidele din coaliţie?

Mesajul mitingului din 3 noiembrie a fost clar: „Pentru o Moldovă europeană!“ Cei prezenţi şi-au asumat misiunea de a susţine neabătut cursul de integrare europeană a Republicii Moldova. A fost şi asumarea unei responsabilităţi de a continua acest curs, în pofida tuturor impedimentelor artificiale venind dinspre Est. Totodată, s-a dat un semnal către spaţiul european, că există o forţă civică foarte importantă care doreşte acest lucru şi l-a manifestat plenar. Vreau să accentuez faptul că ecourile din partea populaţiei au fost foarte mari. Am văzut că şi cîţiva analişti politici din Ucraina au comentat favorabil: „Priviţi cît de importantă a fost această acţiune a moldovenilor!“, ceea ce ne-a surprins plăcut. Au urmat şi cîteva interviuri ale factorilor noştri de decizie, la posturile europene de televiziune. Chiar am avut o prezenţă destul de vizibilă în spaţiul european. Pe lîngă toate, impactul a fost şi unul descurajator pentru acţiunile comuniştilor, deoarece pe 7 noiembrie se aşteptau acţiuni de amploare organizate de PCRM, aşa cum declaraseră anterior că vor declanşa o „Revoluţie de catifea“. S-au lansat şi jocuri de cuvinte: „de catifea“, „de canapea“, „de cafenea“ etc. Mitingul proeuropean a mai temperat spiritul combativ al comuniştilor, pînă la urmă soldat cu eşec. Acum, opozanţii comunişti înaintează un ultimatum, solicitînd guvernului să demisioneze, parlamentului să se dizolve şi să se anunţe alegeri anticipate. Altă noutate a venit dinspre Tiraspol, unde se intenţiona organizarea, pe 16 noiembrie, a unui miting anti-Vilnius, care nu a mai avut loc. Şi Comratul se află uneori pe poziţii antieuropene, dar acolo tulbură apele cîteva figuri controversate, care fac jocul Moscovei. Găgăuzia şi-a propus să organizeze la început un referendum pentru desprinderea de Republica Moldova, apoi a revenit la referendumul pentru integrarea în Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan, interzicînd, în acelaşi timp, folosirea sintagmei de „limba română“ şi „istoria românilor“. În replică, Chişinăul şi-a propus să ofere sprijinul maxim pentru instituţiile de învăţămînt în care se studiază limba şi istoria românilor.

La începutul lunii octombrie, parlamentul de la Chişinău a adoptat legea care prevede instituirea unui control la graniţa administrativă cu raioanele din estul Republicii Moldova. Ulterior, regimul de la Tiraspol a declarat că autorităţile moldoveneşti vor să construiască o frontieră pe Nistru. În opinia dvs., care este rolul acestor puncte de control?

Am avut pe această temă dezbateri destul de fierbinţi. Sesiunea de vară a parlamentului s-a încheiat pe o notă tensionată, anume pe acest subiect. Am încercat să promovăm acest proiect, deoarece face parte dintr-un angajament asumat de Republica Moldova pentru a realiza un control al fluxului migraţional din zona estică, tocmai pentru încheierea negocierilor privind liberalizarea regimului de vize. Au fost deschise şase puncte de control al fluxului migraţional. Acestea nu funcţionează ca puncte de control administrativ şi nu stabilesc o frontieră pe Nistru, aşa cum interpretează oficialii de la Tiraspol. Regimul Şevciuk face tot posibilul să introducă o notă de neîncredere, încercînd să tensioneze situaţia din Zona de Securitate. De fapt, Tiraspolul a declarat în primăvară că intenţionează să „delimiteze frontiera“ cu Republica Moldova. Au adoptat şi o lege, mai mult declarată, în acest sens. La ultima întîlnire în formatul „5+2“, care a avut loc la Bruxelles în luna noiembrie, Tiraspolul a fost atenţionat să nu exagereze, încercînd să blocheze relaţiile prestabilite. Aşadar, punctele de control migraţional sînt necesare, acestea joacă un rol important în contextul exigenţelor pentru liberalizarea regimului de vize. Trebuie să mai amintim că Ucraina, din păcate, nu ne-a pus la dispoziţie datele privind fluxul migraţional la graniţa cu segmentul transnistrean, ceea ce ne-ar fi ajutat mai mult să îndeplinim procedura de securizare a frontierei cu zona necontrolată. Ghişeurile sînt prevăzute doar pentru cei care nu au cetăţenia Republicii Moldova şi trebuie să solicite un permis de şedere de la aceste puncte. În schimb, cetăţenii din stînga Nistrului vor fi trataţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova şi nu vor avea nevoie de această înregistrare.

Liderul tiraspolean Evgheni Şevciuk propunea Republicii Moldova să se separe de Transnistria printr-un „divorţ civilizat“. Există probabilitatea evoluţiei acestui scenariu? Şi care sînt implicaţiile sale?

Am comentat această declaraţie imediat de cum am auzit-o: pentru a solicita „un divorţ civilizat“ ar trebui să existe, în primul rînd, „un certificat de căsătorie“, însă acesta din urmă nu a existat niciodată. Or, noi tratăm această zonă ca pe o componentă inclusă, care se află sub suveranitatea Republicii Moldova, aşa sînt tratate lucrurile şi în exterior. Există mecanismul „5+2“, care, de fapt, oferă un spaţiu politic adecvat pentru soluţionarea tuturor problemelor care ţin de elaborarea unui statut politic special pentru zona aceasta – lucru pe care noi sîntem dispuşi să-l negociem cu Transnistria. Şi atît. Implicaţiile acestui „divorţ civilizat“ chiar mă depăşesc, deoarece este o zonă mult prea obscură. Republica Moldova a venit de multe ori cu sugestii pentru perfecţionarea mecanismului de negocieri, deoarece considerăm că ar trebui să ajungem la o etapă de evoluţie, cînd „5+2“ ar trebui să se transforme în „şapte parteneri cu drepturi egale“. Or, Tiraspolul nu este echivalent Ucrainei sau UE, sau al aceleiaşi Federaţii Ruse. UE şi SUA ar trebui să fie jucători cu drepturi depline în acest format. Mizăm pe introducerea în Zona de Securitate a forţelor civile europene, cu statut internaţional, sub egida ONU sau a altor organizaţii internaţionale, care, într-un fel, ar internaţionaliza acest spaţiu şi i-ar conferi un statut mai mare de stabilitate. În măsura în care ne vom integra în spaţiul european, acesta va fi unul de vecinătate cu UE. Fiind şi copreşedintele Comitetului de Cooperare Parlamentară Uniunea Europeană – Republica Moldova, alături de Monica Macovei, am avut ocazia să particip în vară la şedinţa desfăşurată la Bruxelles, în cadrul căreia a fost audiat raportul şefului de Direcţie al Comisiei Europene privind ZLSAC, dl Luc Devigne, care ne-a oferit informaţii ample, declarînd că la etapa iniţială a negocierilor de la Chişinău au participat şi reprezentanţii cercurilor economice din Transnistria. Aşadar, vedem că aceştia manifestă un interes sporit pentru Zona de Liber Schimb şi credem că, la un moment dat, au fost stopaţi de la negocieri. Cunoaştem că există interesul lor sporit, deschiderea şi predispoziţia de a avea acces la spaţiul vestic, Zona de Liber Schimb oferindu-le chiar mai multe avantaje. În economia Republicii Moldova moştenită după 1991, marea industrie era concentrată în proporţie de 60% în zona transnistreană. Fără acces la spaţiul european, transnistrenii vor avea numai de pierdut. Probabil că la o etapă mai evoluată, cînd vor vedea avantajele Republicii Moldova şi facilităţile de care se vor bucura agenţii economici din dreapta Nistrului, oficialii de la Tiraspol vor adopta o altă atitudine faţă de politica de vecinătate a UE.

Ce planuri credeţi că au ruşii în Transnistria sau Găgăuzia, după summitul Parteneriatului Estic? Mai poate fi deturnată Republica Moldova spre Uniunea Eurasiatică?

Această Uniune Vamală nu există ca atare. Ea are un statut destul de incert, deoarece Uniunea Eurasiatică presupune mai curînd o uniune politică. În schimb, Uniunea Vamală este altceva, este un conglomerat economic cu anumite prescripţii şi standarde de ordin vamal. Iar aceste standarde, tarife etc. sînt percepute ca fiind în opoziţie cu normele europene. Deci, noi nu vom putea adopta o politică multivectorială, făcînd parte simultan din două uniuni, aşa precum consideră unii specialişti. Fiind consecvenţi, noi vom simţi avantajele integrării europene, facilităţile şi proiectele viitoare. Dinspre Uniunea Eurasiatică nu a venit nimic decît restricţii, embargo, fiind o zonă imprevizibilă din punct de vedere economic, care nu poate fi supusă nici unui control. Plus că de acolo riscăm să avem numai dezavantaje din cauza dependenţei totale de o singură piaţă, ceea ce nu înţeleg cetăţenii din Transnistria sau Găgăuzia – aceştia fiind departe de a percepe diferenţele. Însă factorii responsabili din aceste entităţi înţeleg foarte bine şi manipulează sensibilităţile locale.

Cum credeţi că va evalua peisajul politic din Republica Moldova pînă la următoarele alegeri parlamentare din 2014? În ce direcţie s-ar putea orienta preferinţele electorale ale cetăţenilor moldoveni, în perioada post-Vilnius?

Peisajul politic din Republica Moldova este destul de pestriţ. Din păcate, şi fosta Alianţă pentru Integrare Europeană a cam „turnat apă la moară“ comuniştilor, fără a găsi soluţii pe cîteva subiecte foarte importante, mergînd de două ori în alegeri anticipate în acest mandat. Alianţa a eşuat şi în referendumul pentru alegerea preşedintelui prin vot direct. Un impediment important mai rămîne Articolul 78 din Constituţie, care prevede alegerea preşedintelui printr-un vot calificativ de 67 de mandate, pe care nu le aduna precedenta Alianţă. Noi am reuşit, în ultimă instanţă, să stabilizăm această zonă, să alegem preşedintele statului, pentru a nu intra încă o dată în anticipate. PCRM a reuşit să joace subtil cu toate aceste divergenţe şi lacune constituţionale, creînd permanent o stare de instabilitate politică. Chiar aceste forţe reunite ale separatiştilor şi comuniştilor complotează împotriva guvernării proeuropene. Preluarea iniţiativei şi conturarea unui viitor clar proeuropean pentru Republica Moldova vor descuraja toate aceste nostalgii după trecutul sovietic. 

a consemnat Nicolae ŢIBRIGAN 

Nicolae Ţibrigan este cercetător la Fundaţia Universitară a Mării Negre.

Foto: adevarul.ro, wikimedia commons