Revenirea Rusiei la vechiul tipar

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png

Experienţa mea cea mai dureroasă din Rusia a fost vizita, în 1998, la Perm-36, singurul lagăr de muncă forţată construit de Stalin care s-a păstrat. Am fost la Perm, un oraş din Urali, pentru a participa la un seminar al Şcolii de Studii Politice din Moscova. Întemeiată de remarcabila Lena Nemirovskaya, scopul şcolii era să familiarizeze generaţia postcomunistă de tineri ruşi cu democraţia, autoguvernarea şi capitalismul. 

Într-o zi geroasă de martie, am vizitat împreună cu cîţiva prieteni fostul lagăr sovietic. Construit la începutul anilor ’40 ca lagăr de muncă „obişnuit“, Perm-36 a fost transformat în 1972 într-un lagăr de concentrare pentru deţinuţi politici. 

Ultimul deţinut a fost eliberat în 1987, la trei ani după ce Gorbaciov a ajuns la putere. Acum, lagărul era restaurat ca Muzeu al Gulagului, de către „Memorial“ – un grup pentru apărarea drepturilor omului fondat de fizicianul disident Andrei Saharov – pentru a le aminti ruşilor despre trecutul lor totalitar. 

Am vizitat împrejurimile aripii de maximă securitate, înconjurată de un gard din sîrmă ghimpată, în care au fost închişi deţinuţii politici consideraţi „recidivişti deosebit de periculoşi“ – cei mai mulţi, din republicile sovietice non-ruse. După ce o echipă de televiziune ucraineană a filmat lagărul în 1989, o parte din clădire a fost distrusă intenţionat. 

Era evident că prizonierii erau supuşi torturilor psihologice şi unui tratament fizic extrem de dur. Caloriferul minuscul din fiecare cameră abia dacă putea face faţă gerului care ţinea din octombrie pînă în aprilie. Deţinuţii dormeau pe scînduri de lemn sau pe priciuri de fier. Hainele şi păturile erau din bumbac, nu din lînă, iar closetul era o simplă gaură neacoperită. 

Maya, ghidul nostru, ne-a explicat cum conducerea penitenciarului alegea să pună împreună prizonierii care nu se suportau. În timpul zilei, erau mutaţi de-a lungul coridoarelor, dintr-o celulă în alta, toate identice, unde munceau fără noimă, producînd piese metalice. O oră pe zi aveau acces la un „spaţiu de exerciţii“ – o încăpere ca un cub căptuşit cu tablă, cu latura de 2,7 metri, cu tavan din sîrmă ghimpată, păzită de un gardian. În rest, singura formă de divertisment era proiecţia săptămînală a filmelor de propagandă. 

Dintre cei 56 de „recidivişti periculoşi“ închişi în Perm-36 în anii ’80, şapte au murit. Unul dintre ei a fost poetul şi naţionalistul ucrainean Vasyl Stus. Autorităţile au declarat că a fost sinucidere, dar supravieţuitorii au povestit cum, ca să se distreze, gardienii au deşurubat o scîndură de lemn din perete şi au lăsat-o să cadă peste capul lui Stus, în timp ce acesta dormea. 

În vreme ce Maya povestea această întîmplare cumplită, m-am uitat la chipurile celor doi gardieni tineri care ne însoţeau. Expresia feţelor lor era la fel de împietrită ca pămîntul îngheţat de afară. Se gîndeau oare la fotbal sau că fac dragoste cu prietenele lor? Dacă ar fi băut suficient de multă vodcă, ar fi fost oare şi ei capabili să ucidă pentru distracţie? Mă tem că răspunsul este, probabil, „da“. Sistemele totalitare nu au avut niciodată dificultăţi în a găsi călăii blazaţi de care au avut nevoie. 

Organizaţii ca „Memorial“ şi Şcoala de Studii Politice din Moscova nu-şi mai găsesc locul în Rusia lui Vladimir Putin. Oficial, ele sînt considerate „agenturi străine“ şi au fost hărţuite juridic într-atîta, încît abia dacă mai pot funcţiona. 

Astăzi, Muzeul Gulagului are o altă conducere. „Noua prezentare“, scriu Mikhail Danilovici şi Robert Coalson, „se referă nu la practicile represive de muncă forţată ale epocii staliniste, ci la producţia de cherestea a lagărului şi la contribuţia sa la victoria sovieticilor în cel de-al Doilea Război Mondial.“ Şi, după douăzeci de ani, Şcoala de Studii Politice din Moscova a fost silită să-şi întrerupă activitatea în Rusia. 

Soarta muzeului şi a Şcolii se înscrie într-o mai amplă restrîngere a libertăţii de expresie şi de acţiune din timpul celui de-al treilea mandat al lui Putin. Disidenţii sînt numiţi în mod curent devianţi, membri ai coloanei a cincea şi trădători, iar regimul duce o campanie pentru unitate naţională, bazată pe religie, tradiţie şi retorică paranoidă. 

Toate acestea reprezintă o mutaţie majoră faţă de primele zile postsovietice ale Rusiei. Partidul liberal Vîibor Rossii (Alegerea Rusiei), condus de întîiul prim-ministru democrat al ţării, Egor Gaidar, a obţinut 15,5% din voturi la alegerile generale din 1993 şi a format, împreună cu aliaţii săi, blocul majoritar din Duma. Ceea ce, la acea vreme, a fost privit ca un eşec răsunător. Astăzi, candidaţii liberali nici măcar nu mai ajung în Duma. 

Cum de s-a întîmplat aşa ceva? De ce au fost spulberate cu atîta cruzime speranţele

-ului lui Gorbaciov? 

Un punct de vedere foarte răspîndit este că Rusia a revenit pur şi simplu la vechiul său tipar: libertatea nu a fost niciodată mai mult decît o vorbă în vînt din vocabularul istoriei ruseşti. Dar asta e o explicaţie facilă. 

E adevărat, liberalismul rus a contribuit la propria prăbuşire, prin incompetenţa sa şi prin fracţionare. Dar nici Vestul nu a fost de ajutor. În anii ’90, nu a susţinut financiar reformele economice pe care le-a promovat. Iar expansiunea NATO în Statele Baltice din 2002 – prima extindere a Alianţei în teritoriul fost sovietic – a fost o greşeală catastrofală, care a făcut imposibil ca un rus să fie patriot şi pro-occidental deopotrivă. Prin omisiune şi prin acţiune, Vestul a subminat liberalismul politic rusesc, înlesnind ascensiunea lui Putin.

Pînă acum, Putin a dovedit un bun instinct al limitelor. Le permite ruşilor să viseze la măreţie fără să le creeze probleme majore. Sub conducerea lui, Rusia a sfidat sancţiunile, a creat o nouă alianţă cu China şi a iritat Vestul în privinţa Siriei – fără însă a-l provoca deschis. Dar cei care îl cunosc pe Putin spun că acesta nu tolerează nici o discuţie, el este singurul care stabileşte limitele. Nimeni nu poate deţine puterea supremă atîta vreme fără să se lase corupt. Pentru moment, putinismul este singura cale posibilă în Rusia. Dar, chiar dacă forţele reprezentate de „Memorial“ şi de Şcoala de Studii Politice din Moscova au fost marginalizate, ele nu au fost eradicate.  

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick.  

© Project Syndicate, 2015

traducere de Matei PLEŞU  

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.