Respect cu forţa

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Dascălii şi părinţii se plîng de tot mai scăzuta autoritate a profesorilor în şcoli: elevii sînt din ce în ce mai indisciplinaţi, chiulesc, abandonează şcoala, sînt agresivi cu profesorii şi cu ceilalţi colegi, nu mai învaţă. Motivele listate în desele mărturii ale ambelor părţi ar fi, rezumate, următoarele: lipsa competenţelor educative ale dascălilor, salariile mici din învăţămînt, care au ca efect lipsa de interes pentru o calificare la standarde măcar plauzibile, precum şi angajarea unui personal cu competenţe insuficiente, lipsa părinţilor, motivată sau nu, din planul de educaţie al copilului, o mass-media agresivă, tabloidizată, pregătită, mai curînd, prin ştirile oferite, să nască emoţii primare decît invitaţii la dialog şi soluţii etc. 

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt s-a gîndit să repare lucrurile, propunînd ca statutul profesorului să capete greutatea şi protecţia anexate celui de „autoritate publică“. Care este motivaţia lor? Acest statut, care le-ar permite profesorilor să sancţioneze abaterile şi să fie apăraţi, în actul educativ, de violenţa elevilor sau a părinţilor, ar fi, spun sindicaliştii, „un pas înainte în ceea ce priveşte creşterea calităţii actului educaţional, datorită faptului că în spaţiul şcolar s-ar instaura un climat de ordine şi disciplină, condiţie absolut necesară pentru atingerea acestui obiectiv“. 

Nu intru în dedesubturile legislative ale acestei propuneri, fiindcă nu e domeniul meu de competenţă. Îmi permit doar să fac nişte remarci privind aspectele

ale acestei solicitări venite din partea dascălilor. 1) Este adevărat, violenţa în şcoli a crescut. Violenţa este însă pedepsită prin lege, iar victimei, fie ea profesor, elev, inginer sau apicultor, i se face dreptate. Prin această solicitare, însă, profesorii cer ceva în plus: ca orice agresiune împotriva lor să fie sancţionată ca fiind o agresiune împotriva autorităţii publice, adică mult mai prompt şi mai dur. Mă întreb ce anume îi poate face să îşi dorească asta? Este mediul şcolar unul cu risc major de infracţiuni grave? A ajuns sala de clasă un mediu propice dezvoltării comportamentelor ilegale? Naşte educaţia şcolară efecte paradoxale în rîndul tinerilor? Dacă e aşa, atunci nu ne rămîne decît să socotim spaţiile şcolare zone militarizate, să punem la catedră ofiţeri, iar educaţia să devină stagiu militar obligatoriu. 2) Profesorii cer, prin această iniţiativă legislativă, ca statul să le dea voie să îi sancţioneze disciplinar pe elevi. Mă întreb la ce sancţiuni se gîndesc cadrele didactice, altele decît cele obişnuite, stipulate de regulamentele de ordine interioară, pe care deja le pot aplica? Vor să îi bage pe elevi în arest la domiciliu? Să îi dea afară din toate şcolile din ţară? Să le dea amendă? 3) Citez tot din justificarea FSLI: „Personalul din educaţie trebuie să beneficieze de respect şi consideraţie faţă de persoana sa şi faţă de profesie din partea beneficiarilor primari, secundari şi terţiari ai educaţiei, precum şi din partea celorlalte cadre didactice“. Au dreptate, cu siguranţă. Dar şcoala este un mediu în care elevii tocmai asta învaţă, printre altele: să respecte autorităţi şi norme de comportament. Respectul din partea celor aflaţi pe băncile şcolilor se obţine prin încredere în competenţele tale pedagogice şi profesionale, perseverenţă, talent etc., nu prin scuturi de apărare donate de stat. 

Ştiu, statisticile spun că violenţa şi indisciplina în şcoli au crescut, în ultimii ani. Motivele? Sînt multe: printre ele, tocmai lipsa educaţiei, mediul educativ nesigur şi nepredictibil, corupţia care face ca statul şi instituţiile lui să devină show-uri televizate, ministerele şi miniştrii incompetenţi, sărăcia şi lipsa formării pentru meseriile cerute pe piaţă etc. Dar ele nu se rezolvă ridicînd cazemate de autoritate între catedre şi bănci, între uşile şcolilor şi lume. Şi, oricum, prestigiul pe care îl presupune, prin definiţie, oficiul pedagogic nu ar trebui să aibă nevoie de cîrja „autorităţii publice“. 

Maria Iordănescu este psiholog. 

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.