Respect cu forţa
Dascălii şi părinţii se plîng de tot mai scăzuta autoritate a profesorilor în şcoli: elevii sînt din ce în ce mai indisciplinaţi, chiulesc, abandonează şcoala, sînt agresivi cu profesorii şi cu ceilalţi colegi, nu mai învaţă. Motivele listate în desele mărturii ale ambelor părţi ar fi, rezumate, următoarele: lipsa competenţelor educative ale dascălilor, salariile mici din învăţămînt, care au ca efect lipsa de interes pentru o calificare la standarde măcar plauzibile, precum şi angajarea unui personal cu competenţe insuficiente, lipsa părinţilor, motivată sau nu, din planul de educaţie al copilului, o mass-media agresivă, tabloidizată, pregătită, mai curînd, prin ştirile oferite, să nască emoţii primare decît invitaţii la dialog şi soluţii etc.
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt s-a gîndit să repare lucrurile, propunînd ca statutul profesorului să capete greutatea şi protecţia anexate celui de „autoritate publică“. Care este motivaţia lor? Acest statut, care le-ar permite profesorilor să sancţioneze abaterile şi să fie apăraţi, în actul educativ, de violenţa elevilor sau a părinţilor, ar fi, spun sindicaliştii, „un pas înainte în ceea ce priveşte creşterea calităţii actului educaţional, datorită faptului că în spaţiul şcolar s-ar instaura un climat de ordine şi disciplină, condiţie absolut necesară pentru atingerea acestui obiectiv“.
Nu intru în dedesubturile legislative ale acestei propuneri, fiindcă nu e domeniul meu de competenţă. Îmi permit doar să fac nişte remarci privind aspectele
ale acestei solicitări venite din partea dascălilor. 1) Este adevărat, violenţa în şcoli a crescut. Violenţa este însă pedepsită prin lege, iar victimei, fie ea profesor, elev, inginer sau apicultor, i se face dreptate. Prin această solicitare, însă, profesorii cer ceva în plus: ca orice agresiune împotriva lor să fie sancţionată ca fiind o agresiune împotriva autorităţii publice, adică mult mai prompt şi mai dur. Mă întreb ce anume îi poate face să îşi dorească asta? Este mediul şcolar unul cu risc major de infracţiuni grave? A ajuns sala de clasă un mediu propice dezvoltării comportamentelor ilegale? Naşte educaţia şcolară efecte paradoxale în rîndul tinerilor? Dacă e aşa, atunci nu ne rămîne decît să socotim spaţiile şcolare zone militarizate, să punem la catedră ofiţeri, iar educaţia să devină stagiu militar obligatoriu. 2) Profesorii cer, prin această iniţiativă legislativă, ca statul să le dea voie să îi sancţioneze disciplinar pe elevi. Mă întreb la ce sancţiuni se gîndesc cadrele didactice, altele decît cele obişnuite, stipulate de regulamentele de ordine interioară, pe care deja le pot aplica? Vor să îi bage pe elevi în arest la domiciliu? Să îi dea afară din toate şcolile din ţară? Să le dea amendă? 3) Citez tot din justificarea FSLI: „Personalul din educaţie trebuie să beneficieze de respect şi consideraţie faţă de persoana sa şi faţă de profesie din partea beneficiarilor primari, secundari şi terţiari ai educaţiei, precum şi din partea celorlalte cadre didactice“. Au dreptate, cu siguranţă. Dar şcoala este un mediu în care elevii tocmai asta învaţă, printre altele: să respecte autorităţi şi norme de comportament. Respectul din partea celor aflaţi pe băncile şcolilor se obţine prin încredere în competenţele tale pedagogice şi profesionale, perseverenţă, talent etc., nu prin scuturi de apărare donate de stat.
Ştiu, statisticile spun că violenţa şi indisciplina în şcoli au crescut, în ultimii ani. Motivele? Sînt multe: printre ele, tocmai lipsa educaţiei, mediul educativ nesigur şi nepredictibil, corupţia care face ca statul şi instituţiile lui să devină show-uri televizate, ministerele şi miniştrii incompetenţi, sărăcia şi lipsa formării pentru meseriile cerute pe piaţă etc. Dar ele nu se rezolvă ridicînd cazemate de autoritate între catedre şi bănci, între uşile şcolilor şi lume. Şi, oricum, prestigiul pe care îl presupune, prin definiţie, oficiul pedagogic nu ar trebui să aibă nevoie de cîrja „autorităţii publice“.
Maria Iordănescu este psiholog.
