Războiul ștampilelor

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Democraţia cititului jpeg

„Întreţinerea se plăteşte la Asociaţia cu ştampila ovală. Fiţi alături de cei corecţi şi nu daţi bani la Asociaţia FALSĂ cu ştampila rotundă. Înşelătorii care au furat banii locatarilor. Asociaţia.“ Mesajul ăsta uşor ambiguu stă scris pe uşa care dă într-o mică gheretă din scara unui bloc din cartierul bucureştean Militari. Unde se poartă un război în toată regula. 

Pe scurt, ştampilele ovale, încă de dinainte să devină oficial şi cît se poate de geometric ovale, au acuzat ştampilele rotunde că au umflat facturile la întreţinere ale oamenilor, ba chiar că unii reprezentanţi ai rotunzilor şi-au făcut case „pe pămînt“ din banii furaţi. Între timp, datoriile şi aşa mari la apă, gaze şi alte angarale au crescut monstruos, şi în scara respectivă de bloc s-a ajuns la sume care bat sutele de milioane de lei vechi. Înjurătura surdă, discuţiile în format mic, şicanele mărunte, dar bine gîndite şi îmbrînciturile ocazionale au dospit, au bolborosit, au strîns gaze rele şi puturoase sub capac pînă ce coptura a plesnit într-un scandal în plină stradă cu leşinuri, urlete, chirăieli, Poliţie şi Salvare. Acuzate cît se poate de limpede de fraudă, cu facturile despletite şi cu chitanţierele zburătăcite într-un control financiar în forţă al celor care aveau să devină „ovalii“, reprezentantele ştampilelor rotunde au leşinat, cum ziceam, în plină stradă. Au fost udate cu apă în decolteuri şi plesnite uşurel peste faţă. Nu se ştie cîţi au fost impresionaţi de slăbiciunea asta strategică dar, pe măsură ce comedia înainta, leşinatele au ajuns să creadă că într-adevăr le e rău. 

Ştampilele rotunde leşinate s-au strîns într-o gaşcă de tanti cu părul scurt vopsit blond pînă la roşu, cu grumazele solide, în carnea groasă a cărora zac încrustate lanţuri late de aur. Reprezentanţii ovalilor sînt nişte tipi mai ciolănoşi îmbrăcaţi invariabil în treninguri sau şorturi şi şlapi. În serile de vară împart nişte beri la pet în faţa blocului. Sînt secondaţi de soţii cu mare potenţial de agresivitate, dar care se aţin mai în planul doi al acţiunii. Ele contribuie însă la linşaj cu replici către madamele acuzate de furt: „Ia mai taci, doamna Ileana, că te jumul acuş cu mîinile mele. Fire-ai a dreacu’ de panarama dreacu’! Că acuma ne taie apa la toţi că ai mîncat şi ai băut pă banii la oameni!“ Doamna Ileana, înainte de leşin, apucase să le răspundă: „Da’ la ce-ţi trebuie ţie apă, dragă? Ce să faci cu ea, nespălato, că nu ştii să ţii o casă, ţăranco!“ Mîndră pesemne de urbanitatea ei, madam Ileana continuase emiţînd tocita remarcă referitoare la călcîie şi greieri care cîntă în ele. Propriile ei călcîie gălbui-cenuşii se revărsau din nişte papuci de plastic cu toc. 

Băgătorii de seamă erau roată în jurul protagoniştilor. Şi ei locatari ai respectivei scări de bloc ameninţate cu tăierea tuturor semnelor de civilizaţie, rîdeau tălîmb, ca la „ţircus“. Dintre cei care nu plătiseră întreţinerea cu lunile, cu anii şi nici n-aveau de gînd s-o facă. „Că Ionescu de la 4 are cele mai mari datorii, bea, mănîncă şi nu dă un ban. Da’ ce, io-s mai fraier?“ Persoanele decente din blocul ăla au ajuns să nu plătească nici ele nimic pentru că nu erau convinse de legitimitatea nici uneia dintre asociaţii.  

Comunitatea aşezată pe verticala celor 10 etaje de bloc e tipică pentru multe cartiere bucureştene. Aduşi otova prin anii ’60, ’70 şi ’80 de peste tot şi repartizaţi în minuscule apartamente dezolante, cu o linie nesigură între spaţiul public şi cel privat, locuitorii acestor blocuri au toate şansele să devină soldaţii gureşi ai războiului ştampilelor. Mulţi sînt pensionaţi „pe caz de boală“. Jumătate se revarsă din casă în holurile blocului cu uşa apartamentului permanent deschisă, cu papucii pe afară. Majoritatea au principii solide. Iar ştampila ar fi semnul maxim de onorabilitate. Fie ea ovală sau rotundă. Da’ tot nu plătim. Nu sîntem fraierii nimănui, nene! 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.