Rătăcire

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Oameni pe stradă jpeg

Sînt în sala de așteptare la dentist. În difuzoare o domnișoară cîntă „Hallelujah“ și nu e Cohen, e cald, iar eu mă uit pe geam afară, printre stele și luminițe de Crăciun. Mai sînt oameni în așteptare acolo, dar nu se iscă nici o stare de convivialitate ca în tren; fiecare e cu gura, dinții și fricile lui.

Stau în căldură ca într-un cocon, nasul îmi curge ca un robinet, dacă nu mi-aș înfunda literalmente nările cu trei mii de șervețele, mucii mi s-ar înnoda sub bărbie. Pentru că am intrat în căldura asta bună după ce am rătăcit drumul pe un frig năprasnic.

Sînt dovada vie a prejudecății ăleia misogine care spune că femeile n-au pic de simț de orientare. Mă rătăcesc la mine în casă, mă rătăcesc în cartierul în care stau de o grămadă de ani. Ba chiar, în cîrciumi necunoscute, evit să mă duc la baie și stau așa pînă nu se mai poate. Pentru că, inevitabil, deschid acolo alte uși. Mă trezesc ba la bucătărie, între oameni furioși care prăjesc zgomotos ceva, ba în debaraua cu mături, găleți și mopuri, ba printre navete goale de bere stivuite precar. În loc să fac stînga, fac dreapta, ratez orice eventuale puncte de reper, miopia mea nu mă ajută nici ea foarte tare, zburătăcesc ca o găină cu capul tăiat, sînt varză.

M-am pornit așadar pe drumul spre dentist. Nu era nici o filozofie. Iei metroul două stații, te dai jos și mergi în sens opus spre ieșirea din dreapta și apoi ții bulevardul. Mi se explicase de-a fir a păr cum să fac. Am făcut cum am crezut că e bine, am ieșit în bulevard și am început să merg cu ochii după clădire. Îngrozitor, trebuia să ajung la un număr mare, iar în direcția în care o luasem, numerele se micșorau. M-am întors, dar nu era simplu. Al naibii bulevard se bifurca la un sens giratoriu din care se deschideau mai multe străzi, iar pe el nu-l mai vedeam nicăieri. Îmi dispăruse bulevardul. L-am sunat pe omul care-mi explicase inițial cum se ajunge, dar și el s-a dat bătut după ce mi-a explicat ce trebuia să fac, iar eu i-am spus că exact așa am făcut, apoi l-am acuzat că mi-a dat indicații aiurea, că drumul nu e drept și că e al dracului de frig afară. Pune-ți Google Maps, a mai apucat să-mi spună omul ăla deznădăjduit.

Pînă să-mi pun Google Maps-ul am zis să întreb niște oameni. Și acolo am un talent rar să-i nimeresc. De data asta am întrebat un copil care nu-și cunoștea decît drumul spre și dinspre școală și pe cineva din Bacău. Mi-era deja foarte frig și întîrziasem. Am deschis aplicația aia pe telefon, nu știu pe ce oi fi apăsat de nervi, de frustrare și de frig, că a început să-mi explice o tanti că after three hundred meters turn left. Nu, mie-mi trebuia harta în care eu apar ca un punctuleț albastru, nu-mi trebuie doamna asta.

În fine, evident că am reușit să mă descurc în cele din urmă, dovadă că, uite, stau pe scaunul ăsta moale și comod și mă gîndesc cum se face că e atîta haos în capul meu cînd vine vorba de orientare. Mă gîndesc că, dacă aș fi fost un porumbel, aș fi intrat în toți stîlpii de telegraf, mi-ar fi legat stăpînul mesaje importante de picioruș și aș fi dispărut definitiv cu ele, pentru că aș fi fost un porumbel ratat. Un porumbel fără pic de simț de orientare mai e un porumbel? Sau e altceva? Căci, în cazul lui, ființa e menirea, nu se poate una fără alta. Așa, ca ființă umană, să zicem că nu m-am ratat definitiv, aș putea fi bănuită cel mult de prostie, dar sînt OK cu asta.

Din ratările astea se hrănesc poveștile. Mergi, cazi, te ridici, te rătăcești, aluneci spre adîncul pămîntului în găuri de iepure, căci, dragă Google Maps, drumul nu e niciodată drept-drept și degeaba spune doamna aia turn left dacă stînga mea e dreapta. Uite-așa, plec mult mai devreme de acasă ca să mă pot rătăci. Uneori e neplăcut și frig, iar oamenii pot fi nasoi. Alteori însă te așteaptă după un colț o stradă minunată, căzută din alt secol, pe unde n-ai mai fost în viața ta, sau te așteaptă cineva care o să te ajute să ții drumurile reale drepte și pe alea imaginare cît mai întortocheate. Nu se știe niciodată. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

elon musk foto profimedia
Elon Musk cumpără Twitter. De ce s-ar fi răzgândit
Miliardarul Elon Musk propune să continue cu oferta sa inițială pentru a prelua compania Twitter Inc, care deține rețeaua de socializare cu același nume, potrivit Reuters.
Nicusor
Nicușor Dan, reacție dură în scandalul Cathedral Plaza: „Depășește orice limită a tupeului“
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că plângerea penală împotriva sa în scandalul Cathedral Plaza depășește orice limită a tupeului, în contextul în care proprietarul clădirii a anunțat că îi va cere daune.
casa-locuinta-credit-imobiliare-cheie
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvară
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvara anului 2023, potrivit unui studiu realizat de storia.ro și OLX.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.