Printre exponate

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Invizibilii jpeg

Îmi plac muzeele. Inutil să zic, probabil, că-mi plac mai cu seamă alea mai mici, mult mai puțin aglomerate, genul de colecții care se adună pentru o scurtă perioadă și se deschid publicului în luni neinteresante de iarnă sau toamnă tîrzie. Muzeele-butic, și nu palatele oficiale. Thyssen Bornemisza, și nu Prado.

Căci, sigur, și eu sînt dintre cei care s-au ridicat pe vîrfuri sau și-au sucit capetele în dorința arzătoare de a prinde puțin din privirea unei Gioconde cît un timbru din spatele unui zid neclintit de samurai îndoiți sub platoșele aparatelor de fotografiat. Și eu sînt dintre cei care au fost mînați în turmă cuminte să zărească din mers tîrșîit o fîșie din cascadele aurii care curg dintr-un Klimt, o jumătate de bucă rubensiană în colaj cu o coamă bălană de cal aflat în alergare, sau doamne și domni țepeni încremeniți în culori afumate, în rame masive, copleșitoare.

Mă simt bine într-un muzeu. Îmi priește spațiul alb, continuu, pajiștile întinse de parchet lucios, șoaptele disparate și dansul tipic de vizitator – un pas în stînga, unul în dreapta, doi în spate. Mă uit nu doar la tablourile și obiectele de acolo, dar și la oamenii care au venit să le vadă, la reacțiile lor. Ei sînt parte din muzeu, sînt exponate umblătoare, așa, ca mine. Cît de neștiutori sîntem cînd ne perindăm prin fața vreunei spanioloaice rigide de pe la o mie patru sute, cu capul pus pe tava rotundă a gulerului imens de dantelă, cățărată sus pe perete, în tabloul ei lucios, pensulat cu minuție pînă la sclipeală! Doamna asta a văzut multe și o să mai vadă: „Hei, nu te apropia atît de mine, roșcatul ăsta a mîncat ceapă. Mda, tura asta de vizitatori e cam șleampătă, ce naiba, au venit direct de la plajă, mă scoate din sărite plescăitul șlapilor. Ia uiteee, anul ăsta s-au mai potolit băieții cu pantalonii ăia căzuți în vine, văd că se poartă din cei strîmți, care se termină abrupt deasupra gleznelor. Doamneee, ce-o avea atîta de privit fata asta mititică, du-te, drăguță, alături, la francezi, acolo decolteuri, volane și destrăbălare de roz și dantele, ce-oi fi găsit în formalismul meu realist împăiat, unde te uiți cu așa osîrdie, mai ai și tenișii rupți, așa veniți la muzeu? Stai, că fata asta o fi citit că în șiragul meu de perle se oglindește, minuscul, restul camerei pe care, altminteri n-o puteți vedea în tablou.“ Și tot așa.

În muzee sînt cupluri în vîrstă, rodate de traiul împreună – ea cu o eșarfă înnodată elegant la gît, el cărunt și relaxat, se țin încă de mînă, front comun în fața modernismelor de pe perete și de aiurea, șopocăie și rîd în fața unui imens colaj făcut din chiloți și portjartiere din mătase pătate de sînge menstrual.

În muzee sînt tineri artiși care notează febril ceva, care se așază în fund într-un colț și trag linii repezite într-un caiet. Stau minute în șir în fața unui Miró, despre care cineva, venit mai tîrziu cu nevastă și copii, o să zică: mare chestie, și un zugrav o făcea mai bine!

În muzee sînt copii plictisiți, foarte plictisiți sau care dorm în cărucioare. Sînt copii care alergă printre picioarele celorlalți, vînați de cîte un părinte exasperat care îi prinde repede de mînă și îi șîșîie. Sînt copii care vor suc, de mîncare și pipi repede. Copii care vor să pună mîna pe telefonul ăla de bachelită al lui Dalí cu un homar în locul receptorului.

Iar din fiecare muzeu eu vreau să fur cîte ceva. Uite, gheata asta scofîlcită a unui Van Gogh din perioada lui cu țărani bolovănoși care sapă la cartofi. Tabloul e foarte mic, pus cumva pe un perete îngust lateral, e pierdut în marea de alte chestii celebre, cum ar fi să-l iau și să fug cu el strîns la piept în alarma țiuitoare care s-ar declanșa probabil imediat, urmărită de o armată de supraveghetori scoși brusc din plictiseală? Aș alerga pe cîmpiile de parchet lucios, mi ar aluneca tenișii pe lemnul ăsta lăcuit, mi-ar vîjîi pe la urechi, în fuga mea dementă, Renașterea, barocul, barocul tîrziu, impresionismele și pointillismele. Eu aș ține strîns la piept gheata aia delabrată, cu șireturile ca niște macaroane fierte și întărite. M-ar da la ziar. Îmi place teribil la muzeu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.