Prin casă

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Zizi și neantul jpeg

Îmi aduc aminte de gesturi, atitudini și obiecte cîndva obișnuite acasă. O parte dintre ele, evident, s-au pierdut. Le adaug în albumul lucrurilor de altădată.

De pildă, capotul. Celebrul capot. Sigur, mai sînt doamne care-l poartă, dar, în copilăria mea, părea o instituție. Bunica mea trăia, practic, în capoate. Avea o parte de dulap de capoate, o garederobă întreagă. De vară, de iarnă, căptușite, cu imprimeuri sau nu, toate erau pe talie, pe linia feminină veche. Nu-i ascundeau silueta, ci dimpotrivă, i-o subliniau. Se situau pe undeva între rochie și capot. Imaginea bunicii mele care mi-a rămas e trebăluind pe la bucătărie cu țigara Mărășești în țigaret și cu o talie de viespe în capoatele anterior pomenite: un fel de Merle Oberon ori Vivien Leigh la cratiță. Dar la cratiță cu demnitate și feminitate.

Sigur că tot bunica avea și un capot din cele clasice, matlasate, care ne-au marcat copilăria comunistă. Ba chiar mi-a făcut și mie cadou unul bleu, pe care l-am purtat mult timp. L-am considerat uniforma oficială domestică. A fost urmat, la un moment dat, de unul roz și de altul roz-mov cu modele. Capoatele astea matlasate nu mai erau pe talie, cădeau cumva otova. Silueta nu mai era vizibilă. Erau ca o armură de protecție amestecată cu o declarație mai curînd simbolică a feminității utilitare. Iarna a apărut sinistra variantă a capoatelor de molton în culori terne. Cred că, inițial, acestea erau doar capoate de spital. Țin minte și acum pacienții îmbrăcați cu unele din acestea, roz sau maronii, ieșiți pe stradă să-și cumpere cîte ceva de la magazinele din jurul spitalelor. Dacă ar fi să generalizăm exagerat, întreaga țară se transformase într-un imens spital. Bunica mea căzuse și ea, din păcate, victimă acestui fenomen: în ultima perioadă, ajunsese să poarte un asemenea capot, care făcea față intemperiilor și pe sub care silueta nu mai conta. Capoatele astea au făcut trecerea către o altă piesă vestimentară casnică, dar și destinată excursiilor scurte și utilitare de aprovizionare: și anume treningul unisex. Nu voi scrie mai mult despre el, pentru că nu intră în modele uitate din casele copilăriei mele.

Dar intră acolo alte țesături din casă. Din casa bunicilor, în special. Era o modă a acoperitului lucrurilor. Totul era sufocat de exces și pufoșenie. Parcă era considerat indecent ca o bucată de podea sau de mobilă să rămînă neacoperită. Casele, unele dintre ele, arătau ca un fel de muzeu denaturat al satului în care era expusă, exagerat, pretutindeni, un fel de potențială zestre. Era o țară adusă la oraș, în care piesele din lada de zestre nu mai erau cele autentice, ci niște copii urbanizate, dar nu pînă la capăt. Care lăsau loc din plin gustului îndoielnic spre mizerabil și kitsch-ului.

Sigur că, în perioada în care mă lăfăiam, la bunici, în această uriașă ladă de zestre, nu știam și nu percepeam toate cele enumerate mai sus. Chiar și atunci, nu toate cuverturile, carpetele, fețele de masă îmi plăceau, dar le consideram de la sine înțelese. De-ale locului. Nu le puneam la îndoială nici utilitatea, nici existența: dacă erau acolo, de ani, în casă, însemna că or fi avut vreun rost. Ei știau ce și cum, și presupuneam că asta era formula realității.

Realitatea asta consta, de pildă, dintr-o cuvertură dintr-un fel de imitație de blană roșie, mițoasă, pe patul bunicului meu. La început era moale și atingerea ei era plăcută. Treptat, roșul a devenit mai curînd un roz și textura ei s-a scorojit pînă la asprime. Dar tot pe ea ne-am făcut veacul, bunicul meu și cu mine, dedesubtul ceasului cu cuc. Care, la început, ne fascina pe toți cu precizia lui și cu insistența micii păsări de lemn să anunțe riguros orele și jumătățile. Apoi, de la un moment dat, cucul a decis să nu mai descindă din căsuța lui. A rămas pe perete, însă, în memoria vremurilor de aur de altădată.

Eu însămi am fost, mai întîi, o fetiță ușor supraponderală care nu ajungea cu picioarele nici pînă la jumătatea patului, cînd se așeza sprijinită de pernele-n dungi și de spătarul de lemn al patului, în dreptul lămpii cu un abajur de paie și al sobei cu lemne. Apoi, o adolescentă ceva mai longilină, ale cărei picioare ajungeau pînă la marginea patului și care contempla, pe lîngă omniprezenta lampă cu abajur de paie, un radio mic, care prindea cel mai des BBC-ul, și o sobă cu gaze, de acum. Și, în cele din urmă, o persoană deja adultă, ale cărei picioare atîrnau deja din pat și care învățase să tacă alături de bunicul ei. Și să poată face asta destul timp, cu bucurie.

Îmi amintesc de încă multe lucruri, din casa bunicilor, care nu mai sînt uzuale. Cum ar fi ceea ce ei numeau policioare și care erau din loc în loc, plasate pe pereți și populate cu oale de lut, în general, de diverse mărimi și culori. Cutiile din metal ușor ruginite în care se țineau ațele și acele, precum și unele mai mici pe care le umpleau cu dropsurile bune de supt la televizor, înainte de culcare.

Dar despre ele, altă dată.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.