Primeneală de Paști

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Invizibilii jpeg

Trei bătrîne îmbrăcate în negru. E negrul cochet încă, naftalinos, al stofelor țepene, de bună calitate. Fuste trei-sferturi, purtate doar la ocazii din astea, la înmormîntări, la cimitir, la parastase. Au pe ele niște jachete mai groase, tot negre, că aprilie de acum e mai recișor, a plouat pînă spre Paști și nici norii nu s-au lăsat duși, că de mai bine de două săptămîni stăm toți cu o dezolare fără obiect în suflet.

Moșmondesc la unul dintre mormintele așezate în linie pe una dintre aleile din cimitir. Una strînge florile veștede rămase de la ultima vizită și le îndeasă într-o pungă, alta s-a apucat să dea cu o măturică pe lespedea dublă a mormîntului în care odihnește o parte din familie. A treia a rămas cu ochii pierduți și cu mîinile în poală pe băncuța de alături. Roboteala asta pe lîngă ăi pierduți are ceva extraordinar de casnic în ea. Dusă e durerea vie, proaspătă, asurzitoare a pierderilor recente. După ani, din ea a rămas o tandrețe vătuită, o familiaritate gospodărească a morților cu viii, „hai, Victore, să-ți mătur frunzele astea, că uite, de la ploi și zăpadă se pătă rău lespedea“. Se întoarce către vii: „Trebuia să luăm o soluție din aia cu o perie să frecăm aici“. Și, șa-la-la, trece cu ușurință de la duși la ăștia prezenți; femeia se apropie de momentul în care ea însăși o să treacă dincolo de placa grea de ciment în întunericul de dedesubt. Dar nu mai e nimic înspăimîntător în asta, linia care desparte cele două lumi e întinsă și subțire, poate plesni oricînd și oscilarea perpetuă între aici și dincolo nu mai sperie pe nimeni la 80 de ani.

Cele două bătrîne care-și fac de treabă la mormînt sînt la fel de naturale în toată situația asta de parcă ar face o tavă de prăjituri cot la cot, acasă. A treia numai, cea de pe bancă, a căzut în amintiri. Își mai duce batista sub ochelarii cu multe plusuri care-i măresc caraghios ochii apoși. Tustrele sînt ceva surori, verișoare, un aer comun de familie le adie în trăsături, în gesturi, în părul tuns scurt pus de cu seară pe bigudele. Că așa mai zic ele: „bigudele“ și „țiment“, și nu te întreabă „ce garnitură e la șnițel“, ci „ce dai lîngă șnițel“, vorbesc franceză și-și citesc cărțile și revistele cu un creion cu mina ascuțită în mînă.

Trebăluitul la mormînt e o ieșire necesară în natură. Totul a explodat verde în jur, lumea și-a primenit morții de Florii, abia ieșiți din iarnă, ei poartă acum pe piept ghivece cu petunii, cu gardenii pe jumătate înflorite, pe jumătate îmbobocite, lalele bosumflate, cu capetele mari. La cap le lucesc încă nevăzute, anulate de lumina soarelui viu, lumînările aprinse băgate în învelitorile lor de plastic roșu; dacă ard pînă seara, tot cimitirul va fi plin de scînteierile lor mici. Pînă și mormintele la care nu mai are cine să vină sînt învelite în vițe și iederi, în iarbă proaspătă, suculentă, în viorele care cresc la fel pentru toată lumea. Peste ele, prin firele înalte, foșgăie și se strecoară șopîrle iuți și mici. Trosnește viața peste morți. Dragă Frederik, născut la 1863 și mort în 1924, chiar dacă pe la tine nu mai trece nimeni și nu-ți primenește mormîntul, îți zic eu, un străin aflat încă pe partea astălaltă: e OK și la tine, fix pe mormîntul tău au răsărit două lalele roșii ca sîngele, cele mai mari pe care le-am văzut în viața mea. Două cupe imense cît palma unui om matur, din bulbi cine știe cum ajunși deasupra ta, îți împodobesc acum ultimul loc.

Le aud pe cele trei bătrîne cum vorbesc și se foșnesc alături. Au cam terminat treaba și s-ar pregăti de plecare. Au tras în piept aerul ăsta bun de aprilie, le-a mîngîiat un pic soarele, s-au îndoit de șale să măture și au simțit iar că le au; sînt vii, fir-ar să fie, între ele pritocește sororitatea asta a doamnelor bătrîne pe care nu le mai sperie nimic. A patra, mult mai tînără, pe care n-o văzusem pînă atunci, vine să le ia. „Haide, plecăm.“ Dinspre băbuțe se aude murmur neclar. Aud numai răspunsurile celei tinere. „Dar unde mai vreți să mergeți acum?!“ Murmur, zîr-zîr-zîr, bîr-bîr-bîr. Tînăra pare ușor exasperată: „Cafea, acum? Iar n-o să dormiți toată noaptea.“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.