Premiul celor zece

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
E cool să postești jpeg

O mică telenovelă a avut loc în urmă cu cîteva săptămîni în sînul Academiei Goncourt. Pe 5 octombrie, cei zece membri ai Academiei (Éric-Emmanuel Schmitt, Pascal Bruckner, Paule Constant, Patrick Rambaud, Tahar Ben Jelloun, Camille Laurens, Françoise Chandernagor, Philippe Claudel, Pierre Assouline, Didier Decoin) au făcut publică a doua selecție a cărților intrate în linie dreaptă pentru candidatura la prestigiosul premiu, însă lista a fost afectată de scandalul iscat recent de postul de radio France Inter.

Jurnaliștii au dezvăluit că între unul dintre jurați, Camille Laurens, și unul dintre scriitorii nominalizați pe lista scurtă, François Noudelmann, ar exista o relație amoroasă, acuzînd un conflict de interese.

Odată cu această dezvăluire, membrii academiei nu doar că l-au scos pe Noudelmann de pe lista celor selectați, dar au și anunțat două modificări ale regulamentului intern – în competiție nu mai pot intra lucrările soților, partenerilor sau rudelor apropiate ale unuia dintre jurați, iar pentru respectarea imparțialității, membrii juriului Premiului Goncourt care au rubrici literare în mass-media nu mai au voie să revizuiască lucrările care apar în selecție înainte de anunțarea premiului.

Asta pentru că, deși prima regulă n-ar fi intrat în vigoare imediat – președintele Academiei, Didier Decoin, declarînd chiar despre cartea lui Noudelmann, Les enfants de Cadillac, că este o carte bună care nu merita să fie descalificată, lovitura de grație a venit tot din partea partenerei lui Noudelmann, jurata Camille Laureans, care tocmai „desființase” în rubrica ei din Le Monde cartea „rivală” partenerului său – e vorba despre La Carte postale a Annei Berest, nominalizată și ea, care trata același subiect ca François Noudelmann.

Chiar dacă premiantul primește din partea academiei doar 10 euro, bătălia pentru premiul Goncourt este mare, căci prestigiul premiului vinde, traducerile în străinătate sînt deja asigurate, iar tirajele enorme – deși anul acesta a apărut îngrijorarea privind hîrtia necesară pentru tipărirea cărții cîștigătoare, potrivit unei anchete recente din Le Point, mai mulți editori declarînd că pandemia a avut un efect direct și negativ asupra stocurilor de hîrtie.

Cărțile aspirante, pe scurt

Din cele 16 cărți selectate inițial, a doua selecție a păstrat nouă, urmînd ca, pe 26 octombrie, să fie anunțată selecția finală, de patru titluri – dintre care, pe 3 noiembrie, va fi ales cîștigătorul. Care sînt cărțile nominalizate pînă acum?

Cap de listă este Christine Angot, cu Le Voyage dans l’Est – o temă grea, obsedantă pentru scriitoare (incestul), reluată de Angot după încă alte două cărți, L’Inceste (1999) și Un amour impossible (2015), în care tratează același și același subiect (aducînd aminte extrem de puternic de Anaïs Nin) – tînăra fată care își cunoaște tatăl abia în adolescență și se abandonează seducției acestuia.

Urmează Anne Berest, cu La carte postale („rivala” controversatului eliminat), o carte despre rădăcinile familiei sale, o incursiune în timp, despre care autoarea declara că „este și o investigație, și romanul strămoșilor mei, dar și o căutare inițiatică asupra semnificației cuvîntului evreu într-o viață seculară”.

În a treia carte nominalizată, Enfant de salaud, autorul, Sorj Chalandon, imaginează aventura rocambolescă a unui tînăr de 18 ani, în timpul războiului, un personaj apropiat cumva de Tartuffe, impostorul prin excelență, care reușește, prin ițe, minciuni și mici șarlatanii, să se strecoare prin tragediile vieții, scăpînd și teafăr, și fără să conștientizeze prea mult pericolele din jurul său.

A patra carte, Milwaukee Blues, de Louis-Philippe Dalambert, e o pledoarie antirasism, un roman pur realist inspirat de moartea lui George Floyd – în opoziție cu următoarea carte, L’éternel fiancé, în care Agnès Desarthe creează o iubire romantică, perfectă, care traversează timpurile, cu aceeași forță și puritate.

Al șaselea titlu, S’adapter, de Clara Dupont-Monod, este un roman pe trei voci – povestit pe rînd de trei frați, dintre care unul cu handicap: cum se raportează fiecare dintre ei la viața lor de familie.

În a șaptea carte, Le voyant d’Étampes, Abel Quentin spune povestea unui antierou, romantic și cinic în același timp, căderea lui în lumea rețelelor de socializare și a deviațiilor identitare din lumea virtuală.

Despre a opta carte selecționată, scrisă de Mohamed Mbougar Sarr, La plus secrète mémoire des hommes, criticii au spus că este „o odă adusă literaturii” – căci este un melanj de stiluri, epistolar, reflecții politice asupra dominației coloniale, povești de familie, oscilarea între trecut și prezent, între Senegalul anilor ’30 și Parisul de azi.

Lista e închisă de Tanguy Viel, cu La fille qu’on appelle – o incursiune psihologică în mentalitatea fenomenului MeToo.

916 19 jpg jpeg

Black Lives Matter și MeToo

Dintre cele nouă cărți selecționate pentru Premiul Goncourt, Milwaukee Blues (Louis-Philippe Dalembert) și La fille qu’on appelle (Tanguy Viel) sînt două romane cu tentă socială, fiecare construindu-se în jurul a două mișcări extrem de puternice și prezente în zilele noastre – Black Lives Matter și MeToo. 

Povestea lui Louis-Philippe Dalembert pornește de la un calc aproximativ al realității: condițiile în care a murit George Floyd sînt „împrumutate” unui personaj fictiv, Emmett (al cărui nume este și el împrumutat de la Emmett Till, un adolescent asasinat de rasiști în America anilor ʼ50). Personajul lui Dalembert mai e înzestrat și cu aspirațiile sportive ale lui Floyd, fiind un jucător împătimit de fotbal. Asemănările se opresc însă aici.

Spre deosebire de George Floyd, al cărui trecut implică opt condamnări pentru infracțiuni și patru ani de închisoare, Dalembert își ține personajul departe de probleme cu Justiția și, chiar dacă acesta e tentat în anii copilăriei de lumea infractorilor, îl ferește de ea, dîndu-i toate șansele unei cariere, unei vieți fericite, unui anturaj benefic. Însă toate premisele unui viitor bun i le contrabalansează puternic cu forța destinului potrivnic. Tot ce i se dă, i se ia – mesajul fiind destul de evident: oricît de bun ai fi, oricîte șanse ai avea, dacă ești negru, șansa să reușești în viață este minimă, iar posibilitatea de a fi victima rasismului, enormă. Nu e o carte-„surpriză”, nu construiește o acțiune – de altfel, personajul principal moare de la bun început –, însă „trăiește” prin amintirile celorlalți, romanul construindu-se ca un soi de comemorare, în care cei care l-au cunoscut sau doar au interacționat cu el în momente-cheie povestesc despre cum l-au întîlnit – de la angajatul magazinului care sună la poliție (și regretă mai apoi toată viața) la profesoara din liceu și antrenorul din facultate, de la prietenii din copilărie și fosta lui iubită pînă la ofițerul de poliție care l-a omorît.

Al doilea roman cu temă socială al selecției Goncourt este La fille qu’on appelle – o lungă depoziție într-o secție de poliție, în care Laura, personajul principal, îl acuză pe fostul primar al orașului, actual ministru al Afacerilor Maritime, de abuzul de putere pe care l-a exercitat asupra ei. Depoziția e întretăiată de fragmente de puzzle care formează întreaga poveste – revenită în orașul natal, Laura e îndemnată de tatăl ei, fost boxer și șoferul primarului, să-i ceară edilului ajutorul pentru a obține o casă și un loc de muncă – pe care le primește, dar în schimbul unor servicii sexuale.

Însă Viel nu-și învestește personajul cu mentalitatea de victimă, din contra, Laura este conștientă de „pactul” pe care îl face. Nu se simte fără putere și nu este o inocentă – nefiind la prima experiență de acest gen. Doar că, atît pentru ea, cît și pentru tatăl ei, corpul este doar un instrument pentru cîștigarea faimei. Dacă tatăl ei este boxer, ea își începe un soi de carieră de model la vîrsta de 16 ani, pozînd pentru reviste de adulți. Amîndoi își folosesc corpul, și-l maltratează, ca și cum nu ar conta.

Ce o face pe Laura să-l denunțe pe fostul primar, tocmai cînd a ajuns ministru? Faptul că acesta nu a mai respectat pactul nescris – cînd, după o partidă de amor, îi cere un contraserviciu, acesta o refuză, provocîndu-i nu angoasă, nu tristețe, ci furie și dorința de a se răzbuna.

Cărți puternice, cărți care merită toate să fie citite – însă cine va fi succesorul lui Hervé le Tellier, premiantul de anul trecut, cu cartea sa fenomen, L’Anomalie, urmează să aflăm pe 3 noiembrie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.