Prejudecăți și etichete

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Zizi și neantul jpeg

În continuarea articolului din numărul trecut, cred că tînăra generație despre care scriam nu are numai sisteme de referință diferite de ale noastre, ci are, de destule ori, chiar dreptate. Să fim serioși, vorba cu „tinerii din ziua de azi…”, care nu mai au respect, nu mai sînt ce-au fost odată, ce-am fost noi etc., e un loc comun.

Slavă Domnului, societatea evoluează. Iar „respectul”, în versiunea lui înțepenită și închistată, nu mai există. Ceea ce nu înseamnă că nu îl regăsim în alte forme. E o prostie să ne raportăm contradictoriu și pe picior de război la generațiile următoare, să tot facem apel la sintagma fumată cu „pe vremea mea…”. Normal că pe vremea noastră era diferit, dar nu neapărat mai bine. Nu cred în discursul nostalgic cu valorile fundamentale pe care „tînăra generație” le-a pierdut. Nu. Le-a asimilat și le asimilează altfel. În 2020, nimic nu mai e nici măcar ca-n 2019, nici ca-n 2010, ca-n 2000, darămite ca-n anii ʼ90 sau ʼ80. Într-o lume care se mișcă atît de accelerat, valorile astea se reciclează cu viteza vîntului. Dar nu se duc de tot.

Și mai e ceva: există o dinamică a raportului între generații, care nu e nicidecum unilateral. De la un punct încolo, cînd ale noastre odrasle devin adulți (și chiar înainte), învățăm și noi de la ei aproape cît învață ei de la noi. Ăsta pare să fie mersul firesc al lucrurilor: noi le dăm avînt în lume cît sîntem în putere și la curent cu toate cele, ei ne ajută, după aceea, să nu devenim niște bătrînei nu doar decrepiți, ci și retrograzi.

Vorbind cu ei, cu copiii noștri mai deschiși la minte și mai umblați (precum se știe, cei mai mulți dintre noi i-am trimis să-și facă studiile în străinătate), începem să mai punem la îndoială cîte unele din prejudecățile noastre călduțe în care ne-am lăfăit zeci de ani. De pildă, atunci cînd vorbim despre romi, să n-o mai facem cu un soi de superioritate implicită și cu un spirit acuzator de care nici nu sîntem cu adevărat conștienți. La fel, în cazul persoanelor gay, să nu le mai analizăm atît aparențele uneori diferite: e treaba lor să arate cum au chef și a noastră să le respectăm libertatea.

E adevărat că reprezentanți ai generației mai tinere mi-au semnalat asta. E interesant cum lor le sar în ochi limitele generației noastre – deși nouă, membrilor ei, ni se părea, cîndva, că sîntem chiar novatori, în comparație cu  generațiile părinților și bunicilor noștri. În cazul lor, cel puțin al bunicului meu, exista un soi de rasism de conversație, să-i zicem: vorbea despre romi, de pildă, ca grup, peiorativ, dar atunci cînd se referea la persoane particulare, pe care le cunoștea, discursul se schimba, devenea mai prietenos. Și, din fericire, atitudinea practică față de reprezentanții grupului, cînd era cazul, se dovedea tot prietenoasă.

Cu siguranță că sîntem plini de stereotipuri și prejudecăți atunci cînd ne referim la diverse minorități cu care nu avem cum să ne identificăm. Ceea ce nu înseamnă că ne ajută excesul de alte etichete și prejudecăți din political correctness. În anumite situații pot proteja, dar în altele complică lucrurile și stîrnesc reacții adverse.

O medie între generația noastră prea confortabilă în judecăți și cea a copiilor noștri prea grăbiți să pună etichete ar fi, evident, binevenită. Așa am putea, poate, să avem o atitudine mai normală și nuanțată și în cazul protestelor din SUA generate de moartea lui George Floyd: să putem aprecia protestele pașnice care au loc în multe orașe, să înțelegem cererile protestatarilor în ceea ce privește poliția de acolo și modul ei de a interveni în comunitate. Să înțelegem nevoia lor reală de schimbare și ce înseamnă rasism sistemic. Dar și să putem vedea, pe de altă parte, cît de departe s-a ajuns cu protestele violente, cu decapitările de statui și cu un nou tip de cenzură. Să observăm lucrurile importante pentru care se militează, dar și, în egală măsură, excesele și cenzura mulțimilor dezlănțuite. Să le explicăm copiilor noștri cum era cu cenzura în comunism și s-o comparăm cu ce se întîmplă acum. Să înțelegem, păstrînd proporțiile, cum e cu rasismul la noi.

Să avem ochi și minte cu care să înțelegem de ce proiectul care modifică Legea educației, astfel încît referirile la identitatea de gen să fie interzise în școlile și universitățile din România, adoptat zilele astea de Senat, e incceptabil și absurd. Să interzici pur și simplu o disciplină precum Studiile de gen e un atac la principiul libertății academice. La fel cum să arunci în aer, practic, identitatea unei întregi categorii de persoane – persoanele transgender, și așa atacate și stigmatizate – e de neconceput. Mulți dintre noi, însă, pe fondul unei necunoașteri reale, la care se adaugă prejudecățile obișnuite, nici măcar nu sesizează că ar putea fi ceva nelalocul lui.

Poate că înțelegerea dintre generații ar pune, pentru fiecare dintre „părțile” implicate, lucrurile într-o perspectivă altfel, neimaginată și mai puțin confortabilă. Și le-ar mai scutura de prejudecăți și etichete.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești