Prea mici pentru un război atît de mare

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

De vreo săptămînă, s-a ițit pe blogurile jurnalistice un scandal, și, din păcate, nu un dialog, privind implicarea copiilor în creațiile artistice ale adulților, destinate adulților. Scandalul a pornit de la un text din Adevărul, în care psihologul Mihai Copăceanu își exprima dezaprobarea cu privire la felul în care niște copii erau utilizați în piesa Faust, pusă în scenă de Silviu Purcărete. Argumentele lui erau următoarele: într-o piesă care este interzisă minorilor sub 16 ani, din cauza scenelor violente și a celor cu nuditate, nu au ce căuta pe scenă, ca actrițe, fete cu vîrste între 8 și 12 ani; minorele sînt ele însele protagonistele unor scene de abuz sexual; există o veche dezbatere în lumea occidentală în legătură cu folosirea copiilor în creațiile artistice destinate adulților și cu efectele pe termen lung pe care le poate avea participarea lor la diverse manifestări, pentru care nu au nici vîrsta, nici maturitatea emoţională, nici experiența necesară pentru a le asimila corect.

Toate aceste observații au primit imediat replica directorului festivalului care a găzduit piesa cu pricina, domnul Constantin Chiriac, replica unei jurnaliste, precum și mărturia fetelor implicate. În esență, aceste replici spun următoarele lucruri: că totul s-a realizat cu aprobările părinților, psihologilor, asistenților sociali și că fetițele-actrițe au fost protejate de scenele nepermise vîrstei lor; că piesa a avut un succes extraordinar și că fetițele s-au bucurat foarte mult să aibă o asemenea experiență; că piesa a fost văzută și peste hotare, și că nici țările mai civilizate decît noi şi cu legi mai drastice decît ale noastre în privința protecției copilului nu au ridicat astfel de probleme; că piesa este o mare reușită artistică și că cei care se gîndesc la astfel de „amănunte“ sînt meschini.

Față de toate aceste zise, aș face cîteva comentarii:

n Intervenția directorului artistic al teatrului este legitimă și la obiect: e foarte bine că implicarea fetițelor în piesă a fost „acoperită“ de toate „aprobările“ legale: încuviințarea părinților, a psihologilor, a asistenților sociali. Dar ideea unui spectacol în care unii actori, mici, joacă ce joacă, după care sînt duși în cabine fiindcă spectacolul nu e pentru vîrsta lor, e o idee cel puţin năstruşnică.

n Mi se pare total nepotrivit să arunci în luptă însăși opinia copiilor-subiect ai litigiului, din mai multe motive: unul ar fi că percepția lor asupra evenimentelor în care au fost implicați este una distorsionată de reacția adulților din jur (bucuria părinților, satisfacția regizorului, aplauzele publicului etc.). Altul ar fi că nu dispun de dezvoltarea emoțională și de experiența care să îi facă să participe de pe poziții egale la dezbatere.

n Mai toate taberele care s-au opus psihologului au invocat succesul de care s-a bucurat piesa. Mă întreb: dacă piesa nu ar fi avut succes, cum ar fi primit/trăit părinții și copiii această experiență: cu ce resurse, după un efort epuizant depus la realizarea piesei, ar mai fi făcut față unor comentarii dezolante, critice, chiar nepoliticoase? Mai apoi: este succesul piesei strîns legat de utilizarea copiilor minori în rolul Margaretei? Acesta este marele aport inovator care a declanșat urale și aprecieri? Nu e cumva prea puțin? N-ar fi meritat încercată aceeași viziune regizorală folosind, eventual, niște tinere de 18 ani?

n Să presupunem că data viitoare ne vom întîlni nu cu numele respectabil al domnului Silviu Purcărete, ci cu acela al unui regizor de mîna a doua, nu cu un text celebru, ci cu un mărunt scenariu de periferie, nu cu un succes de public enorm, ci cu cîteva aplauze firave într-o magherniță insalubră, în care cîțiva copii sînt folosiți pentru scene asemănătoare cu cele din Faustul de la Sibiu. Am mai fi avut aceleași reacții euforice? Am mai fi etichetat, cu aceeași dezinvoltură, toată întîmplarea ca fiind un act artistic? Nu s-ar fi născut niscaiva îndoieli cu privire la intențiile și talentele celor din echipa teatrală?

n Jurnalista Simona Chițan e supărată pe aceia dintre noi care avem dubii: spune că e o spectaculoasă împlinire artistică, pe care avem datoria „să nu o ratăm şi nici să nu o murdărim cu... micimi şi cu nimicuri.“ Îi atrag respectuos atenția doamnei Chițan că poziția publică a psihologului Copăceanu este cît se poate de calificată: dînsul nu a scris un articol despre calitatea spectacolului, ci unul despre implicarea copiilor într-o piesă destinată adulților. Are voie să facă asta, o asigur pe doamna Chițan, fără să fie acuzat de lipsă de cultură teatrală. E dreptul dumnealui să pună niște întrebări, cît se poate de pertinente, legate de domeniul său de competență. Nu știu, însă, din ce arie profesională vin asigurările jurnalistei că totul e OK și pe scenă, şi în suflet, şi în spirit.

n Am mai scris în această rubrică despre copii-actori, de aici și din străinătate, în film sau în teatru, puși în postúri inimaginabile: uciderea sadică a părinților, confesiuni despre abuzuri sexuale, apropierea morții și panseuri despre viață și fericire etc. Majoritatea erau filme interzise minorilor. Este o temă care te pune pe gînduri și e păcat că ea nu naște dialog, ci numai iritări vanitoase. Dar pare firesc: în fond, tot dintr-o vanitate, fie ea și artistică, s-a născut o scenă cu o Margaretă de 10 ani, „dezvirginată“ în direct.

Maria Iordănescu este psiholog.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.