Poze

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Îmi primesc premiul de la învăţătoare. Fotograful ne-a surprins din profil. Buna doamnă Vişoiu, „tovarăşa“, cum îi spuneam pe atunci, e uşor înclinată spre mine şi-mi întinde un pachet cu cărţi împachetate în celofan, strînse bine într-o panglică lată, tricoloră. Eu îi dau un buchet lung de flori de vară. Gladiole, parcă. Pe cap am o coroniţă care apasă peste o bentiţă albă de care sînt prinse două pampoane uriaşe. Sînt o Minnie Mouse cu premiu. Coroniţa a făcut-o mama din trandafiri mici, roz, care ies ca nişte fondante fudule dintr-un abur alburiu de floarea miresei. Pampoanele, tot mama mi le-a cusut. Sînt un soi de verze albe, elaborate, din panglică lată, încreţită cu acul. Capul meu din fotografia aia e un haos baroc. Am şi breton.

Să fi fost clasa a IV-a. Mai jos de capul împodobit, cămaşa albă de pionier. Pe epoleţi sînt trecute cîteva trese albastre şi galbene. Tot de epoleţi spînzură un şnur galben. În ierarhia de Bumbeşti-Livezeni entuziastă de atunci asta însemna că eram comandant de detaşament. O mare chestie. Ţineam sincer la şnurul ăla şi eu făceam de regulă panoul cu realizările clasei pe care-l botezasem nord-coreeneşte „Clasa noastră ca o floare“. Cravata, fusta neagră – plisată, încinsă cu o centură din muşama căcănie cu o cataramă cu stema şi spicele. Ciorapi albi – unul dintre ei cu elasticul mai slab a alunecat pe o gambă înnegrită de soare, un beţişor calcinat de copil care refuză să mănînce ciorbă. Două fotografii mai încolo, tot eu, în aceeaşi zi a premierii, alături de fratele meu mai mic. Se vede clar că ăla plînsese; ţine strîns în mîini pachetul meu cu cărţi şi e bosumflat. Are fălci grăsane, de copil mic, pantaloni scurţi şi nişte sandale caraghioase.

Fotografiile mi le-au dat ai mei, într-un mic album. Selecţia e interesantă. Sîntem mici acolo, iar ei tineri. Fotografii, de toate felurile. Făcute de aşa-zişi profesionişti care au pozat o zi întreagă cîrduri de copii în braţe la Moşi Crăciun, pînă la cei de ocazie, pe la cine ştie ce evenimente de familie. Mă văd, între copii de-o seamă, la ziua unui dintre ei. Sîntem – fetele – în rochiţe cu volane, înţepenite solemn lîngă o felie de tort şi ceva ouă umplute cărora o mamă le făcuse nas, gură şi ochi din măsline şi gogoşari. Băieţii fac potlogării în spate. Se ţin de după umeri ca nişte cheflii, unul mi-a pus coarne.

În altele, mama foarte tînără, impudic de tînără, mă ţine în braţe în faţa casei bunicilor. E flancată de bunică-mea care priveşte dincolo de obiectiv, un pic stingheră. şi de bunică-miu, pieptos, într-o cămaşă cadrilată cu mînecile suflecate. Are pe cap o pălărie de paie cu boruri late şi rîde. Stratul de regina nopţii le ajunge pînă la brîu. Feţele tuturor sînt arse de soarele dobrogean şi de supraexpunerea (sau cum s-o zice) în lumina asta puternică. Eu stau cumva cîş în braţele mamei, e evident că vreau să mă lase jos, nu vreau să fiu acolo, am faţa schimonosită într-un rictus a plînge. Mai mult ca sigur că în secunda următoare declanşării aparatului mama mi-a dat în fine drumul, iar eu chiar am plîns. Fotografia aia nu s-a făcut, însă.

Albumul ăsta cu poze fără de fasoane mi-a plăcut mult. Majoritatea sînt alb-negru şi-mi dezvăluie cîte un detaliu la care poate nu m-aş mai fi gîndit niciodată. Într-una am văzut doar coada unei pisici pe care am iubit-o mult în copilărie. În alta, jumătate de faţă a unei colege din şcoala generală. Nu-mi mai amintesc cum o chema. Viorica? Mi-am adus aminte însă imediat că făcuse sîni încă din clasa a VI-a şi devenise într-un alt fel, interesantă. Nu ştiu cum să vă zic, sînt fotografii făcute alandala, fără intenţii artistice ascunse, fotografii făcute ori de minţi indiferente cu mîna rece, ori cu o naivitate formală, descentrată şi, în felul ei, înduioşătoare.

Drept e, îmi plac şi instagramele astea noi. Ne arată pe toţi mai artişti, mai frumoşi şi mai inteligenţi. Cum să nu-ţi placă?

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

episcopia tulcii jpg
Ierarhi menționați în scandalul sexual cu deputatul Bălășoiu în prim-plan. Scrisoarea care poate arunca în aer BOR
Numele a patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe apar menționate într-o scrisoare adresată Patriarhului României, în care înaltelor fețe bisericești li se aduc acuzații grave de natură sexuală. Prelații se apără și spun că acuzatorul este un frustrat.
Piotr Tolstoi FOTO EPA EFE jpg
Înalt oficial rus, despre folosirea armelor nucleare: Nu va fi nevoie. Armata rusă va cuceri Kievul
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, susține că Rusia nu va recurge la arme nucleare în Ucraina, întrucât poate cuceri Kievul cu ajutorul oamenilor mobilizați recent.
Submarinul K-219 / Foto National Archives via Yahoo News
36 de ani de la scufundarea submarinului nuclear K-219. Ce a însemnat acest eșec al Uniunii Sovietice
Încă de la începutul războiului din Ucraina, președintele rus Vladimir Putin, precum și alți oficiali ruși, au amenințat Occidentul cu armele nucleare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.