Poveşti revizitate

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Probabil că aveţi şi dumneavoastră o poveste preferată. Ceva ce vi s-a întîmplat odinioară, o istorie pe care o povestiţi ori de cîte ori aveţi ocazia, o poveste pe care prietenii dumneavoastră o ştiu deja în detaliu şi la care încep deja să-şi dea ochii peste cap atunci cînd trageţi aer în piept să le-o mai spuneţi încă o dată. Întîmplările se vor fi calcifiat în anume şleauri narative, după ce îşi vor fi căpătat, de-a lungul timpului, toate zorzoanele stilistice necesare. Vor fi devenit o legendă personală, în care un arheolog al memoriei poate descoperi straturi-straturi de depuneri formale.

Pot fi chiar două-trei poveşti care se vor cere reistorisite în anume momente. Rememorări de chefuri extreme de prin facultate, cînd cineva s-a trezit de dimineaţă şi a plecat la cursuri şi s-a regăsit apoi în creierii nopţii într-un taxi, întorcîndu-se din Bulgaria cu nişte ficăţei de pui într-o pungă, cumpăraţi de la supermarket. Altcineva vă va povesti, poate, cum s-a însurat oficial cu fata pe care o iubea, numai ca să se califice pentru o improbabilă locuinţă de la ANL. S-au căsătorit, vă va povesti, într-o miercuri, în mijlocul săptămînii, îmbrăcaţi în blugi şi doar cu doi martori – buni prieteni. Singura asistenţă din sala de căsătorii va fi fost o femeie de serviciu care se uita cu milă la tinerii ăia, sprijinită în mătură. Cu certificatul de căsătorie nou-nouţ se vor fi dus direct la bancă pentru un credit, ca să afle apoi că mai aveau nevoie de alte zeci de acte şi asigurări suplimentare de viaţă. Se vor întoarce unul spre celălalt, proaspătul soţ spre proaspăta soţie, şi vor conchide: „Băi, ne-am luat degeaba...“

Ca fiecare dintre dumneavoastră, am şi eu o istorie preferată. Nu ştiu de ce îmi place atît de mult şi nu ştiu ce spune asta despre mine. E un soi de, să-i zicem, istorie ecumenică cu popi şi chinezi. S-a întîmplat acum mulţi ani, de o Bobotează înfrigurată. Eram în vizită la o bună prietenă – catolică – măritată cu un chinez budist. Cu noi se mai aflau încă doi amici: un ateu şi un neamţ luteran, vorbitor de română. Ca musulmană, eu puneam bomboana pe colivă – dacă-mi permiteţi un clişeu îngrozitor. Şi sună preotul acela la uşă: înalt, solid, urmat de un diacon mărunţel. I se deschide larg uşa, omul o ia ca pe o invitaţie fără de tăgadă şi intră, sigur pe sine, în casă.

Noi, ăştialalţi, făcuserăm un soi de semicerc în jurul preotului care apucase să-l stropească din cap pînă în picioare pe chinez, bietul. Prietena mea i-a explicat apoi omului, pe îndelete, cu ce adunătură pestriţă are de-a face; era probabil şi un fel de scuză pentru criza de rîs care ne apucase pe unii dintre noi. Chinezul era semi-şocat şi aş fi tentată să spun că făcuse nişte ochi mari, ca becurile, dar asta ar fi o exagerare în cazul lui. Cred că s-a amuzat şi bietul preot. S-a retras civilizat şi ne-a lăsat în plata Domnului – oricare va fi fost el – nepămătufaţi.

Mi se întîmplă deseori să mă gîndesc la un om din perspectiva poveştilor pe care le cară cu sine. Cînd mă gîndesc la una dintre bunici, rememorez şi poveştile pe care le-a tras cu ea prin lume. Un cal roşcat, miraculos, un soi de inorog domestic, inteligent ca o fiinţă omenească şi cu o inimă vitează, de leu. Bunicul ieşit cu flinta la hoţii care i-au călcat gospodăria. Galbeni îngropaţi în grădină. Haiducie, poveste. Un amic şi poveştile lui ne vor face să rîdem în hohote ori de cîte ori ne vom gîndi la el. Un altul ne va plictisi. Şi încă vreo cîţiva ne vor lăsa indiferenţi.

Iar mie, personal, poveştile mi-au rezervat un mic moment de glorie în copilărie. Pentru că am putut să fac, cumva, drumul invers. Nu mi s-au citit poveşti; le-am citit eu însămi unui grup de babe, prietenele bunică-mii, din prima ediţie a povestirilor lui Nastratin Hogea, apărută în tătara crimeană standardizată. Eram în şcoala generală, vorbeam pe limba acelor bătrîne dintr-un sat dobrogean şi le făceam să rîdă. A fost minunat.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

drona
Premieră: Două drone stau cu senzorii pe ruși la Marea Neagră
În plină controfensivă ucraineană, Aliații au decis să trimită în Marea Neagră, pentru supravegherea oricărei mișcări ale fostei Armate Roșii nu una, ci două drone extrem de performate de tip Northrop Grumman RQ-4.
Taremi2 jpg
Porto – Leverkusen, nebunie în Liga Campionilor: Golul iranianului Taremi, urmat de scene incredibile
O partidă netelevizată de posturile românești a avut un final incendiar de prima repriză.
toamna copaci frunze galbene shutterstock
Vremea se încălzește, dar nu scăpăm de ploi și brumă. Unde se anunță cele mai ridicate temperaturi
Vremea se încălzește ușor, însă de ploi slabe și brumă nu scăpăm. După frigul neobișnuit, meterologii anunță joi, 6 octombrie, maxime de 25 grade Celsius în sud-estul țării.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.