Portofolii religioase

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Ce se mai întîmplă pe la orele de religie din școala românească? Doamne, iartă-mă, dar răspunsul prompt, la îndemînă, ar fi: tot soiul de drăcii! Las deoparte limbajul prăfuit, înecăcios, fals îngăduitor, mieros, pe care toți profesorii de religie se simt obligați să îl folosească – cu nenumărate efecte adverse – atunci cînd vorbesc despre divinitate. Este un fapt cu care m-am obișnuit. Stupefacția vine odată cu încercările – de cele mai multe ori eșuate – de a înțelege ce a vrut să spună „autorul“. Încerc iarăși și iarăși și tot nu înțeleg. Iar dacă totuși înțeleg, mă cutremur.

Iată, spre exemplu, felul în care descrie un dascăl momentul de început al unei lecții: „Verific lecţia ce s-a predat ora trecută. Pornind de la cuvîntul-cheie «bucurie», cu ajutorul exploziei solare (?) se ajunge la reamintirea momentelor de bucurie din viaţa fiecăruia.“

Un alt profesor le prezintă confraților un model de parteneriat între școală și biserică: „Diseminarea (sic!) proiectului a constat în realizarea unei expoziţii de icoane pe sticlă şi în prezentarea unui program de colinde la biserica Sfîntul Ioan Botezătorul.“

Pe site-ul comunității didactice sînt prezentate și fișe de lucru folosite în activitatea școlară. Una dintre ele are descrise și instrucțiunile de folosire: „Reprezintă o fișă de lucru la religie ciclul primar – poate fi folosită și la sărbătoarea Crăciunului, și la milostenie și la iubirea față de Dumnezeu.“ Ca să zic așa, completezi spațiile goale și mîntuirea e garantată!

Mai departe, o altă profesoară sondează foarte, foarte adînc semnificația tradițiilor pascale, iar efortul o face să uite și de subiect, și de rezon: „Ouăle roşii simbolizează mormîntul purtător de viaţă al Domnului Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morţi şi care a ieşit din mormînt ca puiul care iese din ou.“

Orele de religie au și ele, ca orice alt proiect didactic, „obiective pedagogice“. Un astfel de obiectiv este acela de „a descrie cum sărbătoresc creştinii Sfintele Paşti“. Pînă aici, totul e rezonabil. Urmează descrierea minuțioasă a criteriilor de evaluare: „Nivel minimal: arată că ajută la încondeierea ouălor, la pregătirea păştilor şi cozonacilor; nivel mediu: arată că se pregătesc cu suflet curat, prin spovedanie şi împărtăşanie; maximal: pe lîngă celelalte prezentate la primele două niveluri, arată că participă cu interes la slujba de Înviere, primind lumina şi cîntînd.“ Cu alte cuvinte, loazele știu doar să gătească, mediocrii au sufletul curat, iar elitele aprind lumînări și îngînă imnuri.

Într-o lecție a cărei temă este „Sfinții, prietenii lui Dumnezeu“, copiii sînt îndemnați să reflecteze la următorul ideal: „Noi putem ajunge la treapta sfințeniei? Cum?“ Păi, modelele biblice sînt la îndemînă: cîteva minuni, trăit în deșert ori în peșteri, sau crucificat. De altfel, profesorul de religie explică felul în care se desfășoară acest moment: „Profesorul aşază pe fiecare bancă un bileţel şi cere elevilor să scrie numele sfîntului pe care ar vrea să-l imite. În urma «contabilizării» bileţelelor. profesorul face ierarhia portofoliilor.“ (!)

Urmează o descoperire extraordinară în domeniul psihologiei copilului, descoperire care i-ar înverzi de invidie pe celebrii cercetători britanici: „Din cea mai fragedă vîrstă, copilul manifestă predispoziţie spre religiozitate; el este capabil de trăiri religioase, care nu poartă încă forma unei manifestări exterioare. Această predispoziţie se poate cultiva şi dezvolta prin educaţia religioasă. Religiozitatea copilului nu este identică cu cea a adultului. În copilărie, ea se bazează pe trăirile date de modul său «religios» de viaţă, iar la adult, pe o trăire intensă şi o atitudine spirituală.“ Să înțelegem că un copil care se joacă în nisip cu găletușele sau trage mîțele de coadă tocmai își manifestă „modul religios de viață înnăscut“?

Eu zic că nu ar trebui să ne propunem scopuri atît de înalte precum acela de a achiziționa nimburi de sfinți și de a ne vedea chipul la loc de cinste pe zidurile unor biserici. Putem începe cu ținte mai mărunte, de pildă, aceea de a citi cum se cuvine cărțile sfinte. Și ceva pe lîngă ele. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.