Piețe și ardei grași

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Invizibilii jpeg

O să calc pe o gheață subțire aici. O să merg pe ouă și o să sparg cîteva, mă aștept la asta, pot fi deseori elefantul perfect în magazinul cu porțelanuri. În fine.

***

„Ia uitați ce am eu pentru dumneavoastă!“ Eu merg cu gîndurile împrăștiate într-o mie de locuri, mă mișc ca de obicei într-un soi de înveliș semitransparent, moale, sînt un embrion gînditor care și-a luat oul la plimbare, nu sînt atentă, cu alte cuvinte. „Hei, domnișoară!“ Vocea femeii mă scoate abrupt din albuș, deschid niște ochi încleiați spre ea. Îmi flutură un buchet de flori în față. „Am ceva pentru dumneavoastră.“ În mîna ei se clatină un fel de construcție elaborată cu iederă și ceva flori mari. „Nu, mulțumesc“, zic, și-i trag zîmbetul jenat pe care-l scot ori de cîte ori mă văd nevoită să refuz ceva. „Luați-l, e cadou“, zice femeia. Zîmbetul meu jenat se transformă într-un rînjet cu o mie de nuanțe în el: vinovăție că am putut să refuz ceva ce era cadou, solicitudine exagerată din cauza vinovăției, mulțumire surprinsă că în mijlocul zilei mi se întîmplă așa o întîmplare de povestit, un pocnet de bucurie că gesturile frumoase oarecare nu au murit.

Mă apropii de femeie și întind mîna după buchet. Buchețoi, mai degrabă. O construcție piramidală care are la bază vreo doi trandafiri rozalii, care muriseră înainte de a înflori complet; mai sus sînt prinse alte floricele pe care nu le-am identificat, la fel de fanate, lingave, ca niște domnișoare bolnave de tuberculoză. Piramida se duce sus cu un ultim trandafir cu capul plecat. Toate florile astea erau prinse cumva de un pat de iederă, singura sănătoasă și rămasă în putere.

Întind mîna după buchet. „Auziți“, zice femeia în secunda de tranziție în care sîntem amîndouă cu mîna pe el, „dați mi și mie o țigară.“ Asta era. Scot pachetul neînceput din buzunar, îl desfac și o întreb de unde știe că fumez, se vede pe față? (Am reînceput să fumez ca un turc, iar îngrijorarea că arăt ca un sac de riduri afumate, ca o hîrcă cu vocea dogită, nu a dispărut.) „Nuuu“, zice, „am avut io un filing. Da, hai, mai dați-mi una.“

I-am dat țigările și am plecat cu măgăoaia vegetală – de care nu aveam absolut nici o nevoie, dar nu se face să refuzi – după mine. Sînt în Piața Amzei, care e orice, numai piață nu. Legumele și fructele le găsești doar la două tarabe în fundul pieței, în rest ai cojoace de blană, dulcețuri și pîini, antichități ieftine, ii, fote, brîuri și o grămadă de flori scumpe. Și cîrnați cu mici. Dar aici nu mă plîng. Amzei e antiteza Oborului, care a început să fie bîntuit de hipsterime căzută în extaz în fața ardeilor grași, în fața unor bătrînele care vînd mere scofîlcite, bio, în fața pătrunjelului și a leușteanului. Mulți dintre dumneavoastră știți, dar pentru cei care nu știu, cineva se gîndise chiar să organizeze un Tour d’Obeur (a scris Adina Popescu despre asta), inițiativă hipsterească de care s-a rîs zile întregi.

Căci a început un soi de gentrificare a piețelor strămoșești din București. Matachele și Oborul. Amzei e deja făcută praf de ani buni, aici nu aveai ce să mai gentrifici; aici mai bîntuie bătrînele cochete și unele mai puțin cochete, dar care n-au ce face și trebuie să cumpere din zonă, ceva actori, ceva șefuleți de instituții care brutalizează verbal vînzătorii ocazionali de brînză, securiști bătrîni, străini rătăciți, și din ăștia picați din lună ca mine și ca tine. N-are hartă emoțională, cum ar veni.

Oborul, în schimb, cu aura lui de autenticitate (urît cuvînt), atrage ca un bec în noapte o grămadă de fluturi de oraș cu aripile tatuate, cu ochelari de soare alternativi și Converși în picioare. Mă gîndesc cît mai durează pînă îl scumpesc, de o să ajungi să dai 10 lei pe un kil de roșii în plină vară ca în sărăcia asta de Amzei. Mă gîndesc că Piața Reșița, aflată în fundul Berceniului, pe unde am copilărit, n-are nici o șansă de hipsterizare. O să ne alerge ăia cu micul nemestecat în gură dacă facem fițe pe acolo.

Hipsterimea a cucerit manelele, ceva sate transilvane refăcute, sacoșa de rafie, berea artizanală, ardeiul gras și piețele. Buchetul l-am lăsat cadou fetelor care fac pîine cu maia. Pe nimic, firește. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.