Piaţa Amzei - mărirea şi decăderea

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Oameni pe stradă jpeg

S-a ales praful de Piața Amzei. Nu am cum s-o spun mai pe șleau. Semnele au curs doldora încă de mulți ani, timp în care s-a construit și apoi a zăcut gol spațiul care a fost ridicat pe locul vechilor tarabe. O mizerie pătrățoasă în care au stat un pic și apoi au plecat doi-trei vînzători de mere și portocale, de legume de supă, de kiwi și de zeamă de varză. Sus, la etajul unu, se instalase chiar și o pescărie, care n-a rezistat mai mult de cîteva săptămîni. La parter, printre legumele de supă și mănunchiurile de pătrunjel, era și o unguroaică ce vindea pîine de casă. Femeia a fost una dintre cele mai longevive prezențe de după redeschidere pînă cînd, de curînd, n-a mai rămas picior de vînzător în clădirea asta nouă.

Refacerea spațiului din Amzei a fost un șir formidabil de rateuri și de afaceri dubioase. Odată cu vechile tarabe s-a dus naibii și tot suflul din zonă. Țin minte, parcă, piața din copilărie. Memoria mea agață imaginea vălurită și cenușie a tarabelor din beton, cu butoaiele mari de murături alături. Sau poate nici nu e memoria mea adevărată și e o reconstrucție din povestirile mamei, care-și aduce aminte că în Amzei mai găseai, pe vremurile mizerabile de foamete, nici mai mult, nici mai puțin decît andive. Nu mai știu a cui amintire zace în capul meu. A mea e sigur însă amintirea pieței așa cum era ea pe la mijlocul anilor ’90 cînd, pe lîngă vînzătorii de legume, fructe și murături, apăruseră în piață și tarabele cu plastice, papuci, oale și ulcele, mături, mopuri și găleți. Căni, chiloți, aparate împotriva țînțarilor. Dar piața zumzăia vie.

A urmat, cum ziceam, lunga perioadă de reconstrucție și lunga pauză cînd, aparent, acolo nu se întîmpla nimic. Cînd locul a fost redeschis, s-a încercat și o remodelare pe afară cu chioșcuri de lemn din care nu s-au vîndut, o vreme, căciuli și blănuri de vulpe, ilice și cojoace de oaie, dar s-au vîndut mici pe grătar și cîrnați. Ba s-a încercat și organizarea unor concerte jalnice pe o scenă improvizată pe care s-au produs artiste în fuste scurte de plastic.

Nimic n-a ținut. Lipsa de viziune și nepăsarea, laolaltă cu un aer greu și schimbat care s-a abătut asupra zonei, au făcut ca locul să arate acum dezolant. Știți, există anumite locuri în oraș care poartă asupra lor un soi de pecete a neputinței. Oricine ar închiria spațiul respectiv, orice s-ar face în el, totul pare sortit eșecului. Cunosc cîteva asemenea locuri în București, colțurile blestemate ale unui comerț eșuat din fașă. Piața Amzei a ajuns cam așa ceva.

Zona s-a transformat, în schimb, prin cele cîteva baruri și băcănii cu pretenții, într-o scenă vie a hipsterelii. Te simți prost să mai treci încălțat în șlapii de acasă și cu punga aia maro cu păsări de la Mega Image prin fața unui bistrou care gătește organic și pe terasa căruia se însoresc tipi și tipe cu Ray-Ban la ochi. Nu spun în nici un caz că asta ar fi ceva rău, că invazia hipsterelii în zona Amzei strică în vreun fel. Nu, spun doar că piața asta s-ar fi putut orienta mai bine dacă cineva se uita cu atenție în jur. Băcăniile alea cu pretenții nu știu cît vînd și cît produc, dar nu par a le ieși cozile de clienți afară pe ușă. La cîtă supă organică și cafea etică se cere prin zonă, mă gîndesc că în Amzei se puteau face oareșce tîrguri sau standuri cu vînzare permanentă de fructe și legume, pești, mîncare de stradă și te miri mai ce, pentru că și lumea asta tînără și hip mai și gătește din cînd în cînd. În plus, în zonă încă trăiesc și au nevoie de o piață tradițională, cu prețuri cît de cît decente, bătrînii rezidenți. Pentru toate îți trebuie, bănuiesc, ceva perseverență, răbdare și depărtare de scîrbosul obiectiv – să facem bani repede și după noi, potopul.

„Nimic, nimic n-au mai lăsat aici“, mi a zis deunăzi o doamnă în vîrstă, răspunzînd cumva mirării mele cînd am găsit locul complet gol. „Mă întreb ce-or face în clădirea aia“, i-am zis, reflectînd cu punga goală în mînă. „Cică sală de evenimente, naiba să-i ia!“

De alături, doi bărboși cu omlete în față se uitau la noi prin ochelarii de soare.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.