Physiologie du goût – plagiatul dulce
În 1856 – la 30 de ani de la apariţia Fiziologiei gustului şi de la dispariţia lui Brillat-Savarin – doi gastronomi francezi de renume, Urbain Dubois şi Émile Bernard, încercau să imite faimosul op, după cum urmează:
Coaceţi două blaturi mari din aluat fraged, întins cît mai subţire. După ce s-au copt, cît sînt încă fierbinţi, decupaţi dintr-unul din ele două dreptunghiuri egale, de 24 de cm lungime şi 16 cm lăţime, menite să imite coperţile cărţii. Mai tăiaţi o bucată de aceeaşi lungime, dar de 5 cm lăţime, pentru cotorul cărţii. Din celălalt blat, decupaţi trei fîşii de 4 cm lăţime, două dintre ele avînd 15 cm lungime, a treia – 23 de cm. Aceste fîşii reprezintă muchiile cărţii. Tăiaţi fîşiile în echer, pentru a putea potrivi piesele cît mai precis. Ungeţi-le apoi cu marmeladă (brună) şi cu o glazură incoloră. Acoperiţi cele două coperţi tăiate din primul blat cu glazură verzuie, din fistic, şi cotorul, cu o glazură rozalie. După ce se usucă, asamblaţi fîşiile care formează muchiile cărţii şi lipiţi-le pe una dintre coperţi, la un centimetru de margini; adăugaţi apoi cotorul roz al cărţii şi umpleţi caseta astfel obţinută cu cremă bavareză ţinută la gheaţă sau cu o macedonie din fructe confiate. Închideţi caseta cu cealaltă copertă. Forma cărţii trebuie să fie cît mai exactă. Ornaţi marginile şi colţurile tomului cu un şpriţ umplut cu albuş de bezea şi scrieţi pe copertă: Physiologie du goût.
O carte reuşită presupune un aluat bun, un conţinut, măsurători precise şi puţină culoare. Cum altfel?
