Perspective

Publicat în Dilema Veche nr. 864 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2020
Invizibilii jpeg

Nici nu mai știu de cînd stau în poziția asta. Piciorul îndoit sub mine a amorțit de-a binelea, e mort-mort ca un obiect străin atașat întîmplător de trup. Ar putea la fel de bine să fie o creangă uscată, la fel de nesimțitoare, ar putea să fie furtunul zimțat al aspiratorului, un odgon cu care priponești vasele uitat prin port. Mort-mort. Pun mîna pe gambă și ciupesc ușurel pielea. Senzația de corp străin e mai puternică, nu simt nimic, cineva mi-a înșurubat aici, în șold, un picior străin. Ce chestie. Sînt atentă acum la restul elementelor umane care mă compun. Celălalt picior, întins, e aici, simt cum mușchii lungi din gambe și coapse, laolaltă cu tendoanele care țin genunchiul, vibrează ușor; pesemne că am obosit stînd așa. Gîtul și umerii fac bloc comun, au înțepenit, s-au tensionat, poți să tai lemne pe ele. Ambele mîini sprijinite pe marginea ascuțită a laptop-ului au semne roșii la încheieturi ca niște semne ale unei sinucideri ratate. Îmi vine să rîd: online-ul a mai ucis un om!

Devin din ce în ce mai atentă la ce se întîmplă în jur. Niciodată nu facem asta complet, conștient. Dacă am face-o, am muri probabil din cauza bombardamentului senzorial. Aud afară piuiturile slabe ale pițigoilor care – ați observat? – devin din ce în ce mai vizibili cînd se apropie iarna. În fața cafenelei de vizavi iar s-au strîns trei-patru tipi și vorbesc. Îi aud. Unul dintre ei are un rîs enervant, ceva între o hienă tabagică și un tractor  în ralanti. Cum naiba poți să scoți așa sunete, să tacă cineva și să nu-l mai amuze p-ăla. Dincolo, din bucătărie, frigiderul se tînguie ca un om, vecinii de jos au dat drumul la aerul condiționat și simt vibrația joasă în toată casa, în oase, în capul pieptului, zbîrnîim cu toții în frecvențe insesizabile, ca un OZN în parcare.

Piciorul mort începe să-și revină dureros, prin vene îmi trece acum apă minerală pișcăcioasă, furnici li se mai zice. Încetul ce încetul se estompează  senzațiile, iar lumea din jur rămîne sprijinită în elementele ei de bază – masă, scaun, fotoliu – neînfricoșătoare, familiare, numai bune să le treci cu vederea. E o chestiune de context, cu cît ești într-o stare de echilibru, cu atît devii mai nesimțit, în sensul generic al cuvîntului.

Tot așa în chestiunea perspectivelor. Ceva mă tot trage în ultima vreme spre cartierul în care am copilărit, un Berceni teribil de amestecat uman, iar realitatea de acum nu se mai așază deloc pe aia de acum 30 de ani. Ușa imensă de la intrarea în fostul bloc nu e imensă. Aleea pe care ne jucam, tîrle de copii, s-a micșorat și strînge la umeri. Îmi amintesc un soi de deal imens, mai departe, spre piață, pe care obișnuiam să ne dăm iarna cu săniile. Locul era semi-interzis, căci alunecai cu sania drept în stradă (să nu te calce vreo mașină, Doamne ferește), dar cu atît mai atrăgător. Ață mergeam acolo să alunecăm vitejește cu burta pe săniile de lemn și cu picioarele în aer. L-am revăzut acum: un biet mușuroi, îl urci din doi pași. Băi, să vezi că am trăit o minciună, mă gîndesc. Te pomenești că nici cea mai grasă femeie din lume, coana Mita de la parter, nu era cea mai grasă femeie din lume. Cea care îmi astupa literalmente, fizic, trei sferturi din perspectivă atunci cînd se așeza pe banca din fața blocului, imensa coană sub greutatea căreia gemea pămîntul, balena asta primordială, e posibil să fi fost o iluzie.

Cînd am avut dreptate? Atunci sau acum? Iar dacă am dreptate acum, e oare posibil ca îngrijorările pe care le proiectez undeva în viitor să stea pe picioare de ață? Abia ăsta e un gînd liniștitor. În timp ce scriu toate astea, în colțul din dreapta sus al ecranului mă tot deranjează un pătrat cu un anunț: Ready to install updates. Remind me tomorrow, dă-te naibii. Bifez conștient opțiunea asta, iar mîine o să bifez iar Remind me tomorrow, uite așa. O să rămîn cu soft-ul învechit, îmi convine starea asta de fapt. Orice schimbare conștientă de perspectivă presupune ceva curaj, vezi și tu diferit lumea, treci cu ochii deschiși prin ea, nu ești singur, tu, buricul pămîntului. Of, bine, fie: Install.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.