Pe mîna cărui chirurg m-aş da eu?

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Cărţi fără librării, piaţă fără cititori jpeg

„O rice întîlnire cu un chirurg e tulburătoare. Nu cred să existe vreun om în faţa căruia să ajungi să te predai atît de total. Dacă stai să te gîndeşti bine, e singurul care-ţi ia în primire intimitatea corporală împingînd-o pînă la nivelul visceralităţii. Nimeni, în afara lui, de cînd te naşti pînă mori, nu pătrunde în felul acesta, forţînd graniţele exteriorului, în tine. Nimănui nu-i livrezi în asemenea măsură interioritatea ta, una pe care, în mod paradoxal, el o cunoaşte, în timp ce tu o ignori. Este singurul om căruia, în fapt, «i te dai pe mînă» şi care va face cu tine ce va crede el de cuviinţă. De aceea nici nu există pe lume complicitate mai mare decît aceea dintre un chirurg şi pacientul lui“, scrie Gabriel Liiceanu în cartea Scrisori către fiul meu.

Pe mîna cărui chirurg m-aş da eu? Am o singură experienţă de acest fel. O singură cicatrice pe corp arată că un singur chirurg, o singură dată, a pătruns în mine, „forţînd graniţele exteriorului“. Din fericire, a fost o complicitate reuşită şi îi port recunoştinţă pentru discreţia cu care mi-a luat în primire intimitatea şi pentru că a făcut cu mine ce a trebuit, salvîndu-mă, dacă nu de la moarte, atunci sigur de la o serie de complicaţii şi de nefericiri.

D ar mama mea a avut de-a face, din păcate, cu mai mulţi chirurgi, iar eu i-am fost alături de fiecare dată. „Aparţinător“ este termenul folosit în astfel de cazuri, ca şi cum omul de pe masa de operaţie s-ar transforma într-un obiect care va fi restituit, reparat sau distrus definitiv, unui proprietar. Ca mine, şi mama mea a avut noroc, deşi uneori mi se pare că termenul de noroc este nedrept faţă de chirurgii ale căror reuşite, îmi dau seama, nu ţin întotdeauna sau neapărat de noroc, ci de chiar priceperea lor.

Aşadar, pe mîna cărui chirurg m-aş da eu? 

Primele lucruri pe care le apreciez la un chirurg sînt, fireşte, competenţa şi responsabilitatea, adică priceperea, experienţa, nivelul de profesionalism. Dacă nu e pasionat, la zi cu descoperirile din domeniul său şi dedicat meseriei în măsura în care e şi responsabil, acel medic este, de fapt, un impostor sau, în cel mai bun caz, un mediocru, iar locul său nu e la spital. Voi respecta şi admira întotdeauna un chirurg, ba chiar am pretenţia ca medicul să-şi cunoască foarte bine meseria şi să-şi dorească să-şi cunoască meseria foarte bine. Ştiu că voi folosi cuvinte mari, dar, la urma urmei, nimic nu se compară cu pasiunea, credinţa, dedicaţia, mîndria cu care îţi faci meseria. Nici măcar norocul, care e o noţiune relativă, iar eu nu sînt un tip superstiţios.

„Problema cu chirurgul e că relaţia dintre tine şi el e inegală. Doar tu eşti cel care trebuie să i te predai. Dacă el pătrunde în tine, el nu poate pătrunde şi în suferinţa ta. Dintre voi doi, doar tu eşti cel care rămîne să sufere, pentru că nimeni în lume nu poate simţi în locul tău. Chiar dacă ar exista o dragoste sau o compasiune a medicului pentru bolnavul său, el tot nu ar putea pătrunde pînă la senzaţiile celuilalt. Aşadar, cînd vii în faţa unui chirurg, tu eşti mic de tot şi, prin raport cu suferinţa ta, singur, în vreme ce el este mare, puternic şi învestit cu speranţa şi încrederea ta. Demiurgia lui secundă constă în faptul că el reface, schimbă, pune la loc sau suprimă ceea ce Altul a făcut şi a pus pentru prima dată într-un loc anume şi într-un anume fel“, mai scrie Gabriel Liiceanu.

Aşadar, al doilea lucru pe care-l apreciez şi cu care un chirurg mi-ar cîştiga încrederea este amabilitatea, adică banala bunăvoinţă prin care reduce distanţa dintre ipostazele noastre, a mea de suferind, a lui de vindecător. Mi-aş dori un chirurg nu doar competent şi responsabil, dar civilizat şi politicos pe măsura competenţei sale, un medic care-şi face timp să-mi spună ce s-a întîmplat şi ce va urma. Să ne-nţelegem: nu vreau empatie, înţelegere sau compasiune pentru suferinţa mea (nu merg la un chirurg din raţiuni sentimentale), dar vreau să-mi respecte suferinţa, să mă trateze corect, de la egal la egal, în ciuda poziţiei mele inferioare cauzate de suferinţa prin care trec, în ciuda vătămării care mă face vulnerabil, fragil, sensibil. Nici unul din noi nu‑şi doreşte să se afle în respectiva situaţie. Este un moment neplăcut pentru toată lumea, dar, aşa cum spune şi Gabriel Liiceanu, doar pacientul se predă şi aş prefera să mă predau cuiva demn de ceea ce i se încredinţează: un om aflat la cheremul alterităţii corpului.

A m avut ocazia de cîteva ori să fiu tratat de medici ca şi cum boala fizică ar fi o trăsătură imorală, ca şi cum aş fi fost vinovat de propri­a-mi suferinţă, iar el, medicul, mi-ar face un favor, m-ar ierta, m-ar absolvi de pedeapsă. De fapt, e vorba doar de respect. Prea mulţi medici au prea puţin respect pentru bolnavi, se manifestă chiar cu dispreţ faţă de oamenii care vin în căutarea vindecării, pe unii chiar îi umilesc prin comportamentul lor condescendent sau doar indiferent.

Nu, medicii nu sînt mai buni decît pacienţii, nu le sînt superiori, între unii şi alţii nu există ierarhie morală. Dacă medicii sînt „mari şi puternici“ este tocmai pentru că speranţa şi încrederea bolnavilor îi învestesc cu aceste calităţi. Sensul existenţei unui medic îl dau înşişi pacienţii. Un om fără boală nu este încă pacient, iar un medic fără pacienţi este doar un om care a citit multe cărţi de specialitate şi care este el însuşi expus bolii. Pentru că ceea ce-i uneşte pe pacient şi pe medic este faptul că amîndoi împart aceeaşi condiţie vulnerabilă în faţa bolii. Care, pînă la urmă, poate fi şi o chestiune de noroc.

Varianta integrală a textului poate fi citită pe blog-ul geraldfilip.ro al chirurgului Gerald Filip, medic-şef de secție de chirurgie generală la Medicover Hospital București, cel care, punîndu-mi întrebarea din titlu, mi-a şi solicitat acest text.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.