Pe malurile Bosforului

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Pe malurile Bosforului jpeg

Să păşeşti, la propriu, în lumea unei cărţi e o experienţă pe care cititorul pasionat şi-o doreşte de pe vremea cînd citea poveşti cu zmei şi prinţese. Să fii acolo, în ea, să capete concreteţe, să îţi completezi imaginaţia cu obiecte adevărate, ca într-un puzzle pe linia fină dintre ficţional şi real, să ştii că eşti într-o convenţie, dar nu cea obişnuită a literaturii, e un sentiment care-ţi aduce literatura în viaţă şi invers. Exact asta a făcut Orhan Pamuk cînd a creat Muzeul Inocenţei, unic în felul său, care adună obiectele care apar în carte, mutînd spaţiul din ficţiune în realitate, de fapt construindu-le pe ambele în acelaşi timp. Strîngerea obiectelor s-a făcut în paralel cu scrisul. Ani de zile, Pamuk colinda anticariatele, găsea obiecte, le punea în carte şi în colecţia ce avea să devină muzeu. Pornind de la un obiect găsit la un anticar, dezvolta o altă scenă şi-şi făcea personajul principal, pe Kemal, să-l păstreze. Îi dădea un sens. Fiecare dintre obiectele de aici este legat de o stare, de un moment al cărţii, de o emoţie a lui Kemal, sînt „obiectele reale ale unei ficţiuni“, cum le spune chiar Pamuk. Iar Muzeul Inocenţei este o poveste de dragoste tradusă prin obsesia pentru obiectele persoanei iubite, fiecare dintre ele cu o încărcătură simbolică specială. E un muzeu al unei iubiri obsesive, inocente în puritatea ei, iubirea aceea abstractă aproape, făcută din mici bucăţi de realitate.

Kemal, un tînăr bogat, dintr-o familie de afacerişti din Istanbul, modern, şcolit afară, logodit cu Sibel, o fată frumoasă, inteligentă, bună la suflet, şi ea din înalta societate, se îndrăgosteşte de Fusun, o mai tînără rudă îndepărtată, cu care îşi trăieşte intens iubirea. 

După logodna lui fastuoasă cu Sibel, Fusun dispare. Kemal este înnebunit de durere, o caută peste tot, i se pare c-o vede pe străzile din Istanbul şi îşi petrece timp în blocul Compasiunea, cu obiectele pe care ea le-a atins acolo şi pe care el le păstra cu sfinţenie. O găseşte, dar relaţia lor este imposibilă. Cea mai mare fericire e să fii în prezenţa persoanei iubite – spune Kemal, aşa că ajunge să-şi petreacă serile cu ea şi familia ei timp de opt ani, renunţînd la cercul de prieteni şi la viaţa lui mondenă. 

Obsesia lui pentru obiecte continuă. Kemal trăieşte din întîlnirile cu Fusun şi din lucrurile pe care le fură, într-un joc asumat de toată lumea, din casa ei. Kemal îşi descrie în detaliu senzaţiile, teoretizează uneori, notează maniacal senzaţii, emoţii şi detalii, şi tu, ca cititor, trăieşti acolo, în sufletul lui, vezi cu ochii lui totul şi atingi obiectele pe care el le ia. 

În carte, Kemal se hotărăşte să facă un muzeu al dragostei lui pentru Fusun, chiar în casa în care ea a locuit şi unde el îşi petrecea serile cu familia ei. Se întîlneşte cu scriitorul Orhan Pamuk, şi el dintr-o familie înstărită şi frecventînd aceleaşi medii, şi-l roagă să-i scrie povestea. Finalul cărţii este un joc narativ postmodern, în care Kemal vorbeşte cu Pamuk despre cum se construieşte povestea pe care tocmai am citit-o şi cum va fi organizat, concret, Muzeul Inocenţei pe care tocmai l-am vizitat. 

Cele 4213 mucuri de ţigară fumate de Fusun sînt aici. La fel şi toate obiectele furate de Kemal din casa ei şi duse în apartamentul din blocul Compasiunea, de la solniţe sau chei, la răzătoarea de gutui sau la cîinii de porţelan de pe televizor, aici e rochia lui Fusun de cînd învăţa să conducă automobilul, hărţile imaginare ale lui Kemal, medicamentele tatălui lui, auzi zgomotul valurilor în care înotau împreună, muzica de atunci, te uiţi la ce mînca acasă la tanti Nesibe şi vezi ce privea atunci cînd era în pragul disperării, înnebunit de dorul pentru iubita lui. Aici sînt micile bijuterii pe care Fusun le primea de la Kemal, televizorul familiei, la care se uitau împreună seară de seară, chiar şi obiectele de la tombola de Anul Nou, radioul, cornetele de îngheţată din care iubita lui muşca şi, de fapt, toată dragostea lui. 

Pe lîngă povestea dragostei lui Kemal pentru Fusun, avem aici un muzeu al Istanbului acelor ani – ’70-’80, un Istanbul ce trecea prin schimbări profunde, cu o societate complexă, un oraş în mişcare, fantastic de vibrant, unde tradiţia se împletea, uneori contradictoriu, cu modernitatea. Obiectele, fotografiile au naraţiunea lor, ce vorbeşte despre viaţa de zi cu zi a istanbulezilor, despre casele, problemele şi istoria lor. 

Muzeul Inocenţei respectă cronologia din carte, te plimbi prin el de la un etaj la altul retrăindu-i povestea şi, în final, ajungi să vezi camera lui Kemal, cea în care stătea de vorbă cu Orhan Pamuk, autorul ce avea să-i scrie viaţa. Vezi şi manuscrisele lui Pamuk, desenele lui, observaţiile, schiţele, îţi dai seama cît de vizual şi-a construit cartea şi ce atenţie a dat celor mai mici detalii. 

Am fost la Muzeul Inocenţei imediat după ce am terminat cartea, citită tot la Istanbul, cu detaliile foarte vii în memorie. Practic, am văzut Istanbulul cu Pamuk în geantă şi în minte, uitîndu-mă peste locurile din carte, trăind atmosfera, aşteptîndu-mă s-o văd pe Fusun pe malurile Bosforului şi imaginîndu-mi cum Kemal se plimba pe străzi, căutînd-o.  

Foto: C. Foarfă

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.