Partea plină a paharului

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Partea plină a paharului jpeg

Stau să mă-ntreb dacă recenta şi dementa cronologie a atentatelor împotriva dreptului şi a moralei publice româneşti nu lasă cumva în paharul golit (nu neapărat o jumătate plină, dar) măcar cîteva picături de speranţă. Îmi place să cred că da şi, gîndindu-mă la foloasele colaterale ale acestor bombardamente, am în vedere efectele catalizatoare ale agresiunii, anticorpii stimulaţi, şansele „oferite“ elitelor romîneşti de a converti răul în bine, şi ocazia acestor elite de a face un apel nu către lichele, ci împotriva lor. (Vă mai amintiţi, desigur, de faimoasa dizertaţie a domnului Liiceanu...)

Înainte de toate, şansa intelectualilor merituoşi şi respectabili de a se redescoperi laolaltă, de a respira acelaşi aer, de a abandona dialectele diverselor „bresle“ şi „orientări“ în beneficiul unei coerente limbi comune, de a se reuni, cu toţii, într-o simbolică piaţă universitară, spaţiu al mesajului articulat de un suflu fratern. Prilejul de a încerca din nou sentimentul reconfortant al apartenenţei la o comunitate de ţinută care împărtăşeşte valorile dreptului, ale moralei şi civismului. Formidabila ocazie de-a zice „da, e momentul, vocea mea va fi auzită şi va conta“. (Unitatea şi solidaritatea cu care au fost recent apărate realizările Institutului Cultural Român şi ale lui H.R. Patapievici în faţa pătimaşilor detractori sînt o emoţionantă dovadă că încrederea într-o asemenea şansă nu e deşartă.)

În al doilea rînd, oportunitatea de a construi o nouă, dar veritabilă alianţă civică protectoare a statului de drept. Care să promoveze ideea că o dictatură pluripersonală e la fel de nocivă ca una unipersonală. Că reprezentanţii alegătorilor trimişi în Parlament au datoria de a se instrui permanent, de a fi prezenţi la datorie (da, la datorie), de a lucra cu responsabilitate la facerea dreptului. Că interpretarea lui trebuie lăsată în seama acelora care se pricep, că justiţia trebuie să rămînă independentă, iar aplicarea legii nu poate fi împiedicată de cele trei antene înfipte-n gurile jurisconsulţilor de serviciu. (Constat, cu bucurie, că şi acest deziderat are bune şanse de afirmare: numeroşi intelectuali militanţi joacă totul, în aceste vremuri tulburi, pe cartea rolului primordial al justiţiei.)

Apoi, ocazia acestei alianţe de a coborî din turn direct în piaţă şi de a explica lumii că un referendum e un mecanism ale cărui implicaţii nu sînt reductibile la calităţile sau minusurile unui preşedinte suspendat, că această formulă de consultare populară nu e, în cele din urmă, o expresie pur electorală. Că referendumul organizat pentru „demiterea“ sau „confirmarea“ preşedintelui este nu ocazia de a spune „îmi place“ sau „nu-mi place“, ci, înainte de orice, el reprezintă plebiscitul de validare sau invalidare a unei sentinţe parlamentare conform căreia preşedintele a încălcat grav Constituţia. Că o asemenea decizie, chiar dacă e în acord cu procedura formală de adoptare, poate fi abuzivă pe fondul ei ori inoportună în context istoric. Că cetăţeanul solicitat să vină la urne pentru validarea unei rezoluţii, pe care el o găseşte excesivă, neserioasă sau nepotrivită, poate hotărî să nu-i acorde girul tocmai prin simpla sa absenţă: în fond, facultatea de a vota este un drept, nu o obligaţie. (Din nou, impresionat de luciditatea analizelor din presa scrisă şi din spaţiul virtual care fac distincţia dintre sondajul privitor la nivelul de popularitate a preşedintelui – uzual peste tot în lume – şi inoportuna provocare adresată populaţiei de a confirma sau infirma simpatia pentru acesta pe calea unui referendum costisitor şi legalmente discutabil).

Pe urmă, oportunitatea coechipierilor acestei alianţe elitiste de a protesta la unison că nu, nu a lor e ţara în care ministrul Culturii şi cel al Educaţiei girează, prin prezenţă, vizionare şi aplauze un spectacol de circ, manele şi dans din buric şi din euro-n chiloţi, o chermeză unde circarul-şef e tocmai edilul-şef al urbei. Nu, nu, asta nu e ţara lor, iar imaginile difuzate cu nesaţ de televiziuni la ore de maximă educaţie şi cultură nu-s de pe la noi, trebuie că-s postate pe YouTube ca exemple de dansuri tribale iniţiatice în arta manipulărilor prin woodoo. Şi că nu, nu a lor e ţara unde oamenii sînt chemaţi la vot de zîne, lozuri în plic şi căluşei în carusel. (Încă nu-s la curent cu asemenea proteste, o să caut tot pe YouTube...)

Şi, în fine, după ce toată această vîlvătaie publică se va fi domolit, o să descoperim şansa acestor vîrfuri de a demonstra că cei douăzeci de prezişi ani de încălzire au trecut şi că se poate, în fine, să înceapă jocul: un joc democratic cu respectarea regulilor, fără cartonaşe roşii, fără faulturi intenţionate şi înjurături, cu spectatori participativi, dar decenţi. Poate că atunci cînd echipa susţinută de aceste elite va intra în horă, vom constata că drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi citite şi-n altă cheie: că libertatea de expresie nu înseamnă permisul de a spurca şi pîngări, că dreptul de informare nu echivalează cu practica manipulărilor grosolane şi indecente, că posibilitatea de a urma o procedură nu legitimează neapărat şi fondul dreptului, că facultatea de a vota nu echivalează cu obligaţia alegerii, că şansa instruirii este sinonimă cu obligaţia instruirii, că o propoziţie subiectivă rămîne subiectivă, chiar dacă sindicatul liceenilor perdanţi o califică, unanim şi lozincard, ca fiind predicativă, că libertatea religioasă nu justifică finanţarea bisericilor din bugetul public şamd. Şi, în general, că viaţa semenilor ar putea fi mai faină şi mai în altă parte decît pe terenul mocirlos al dezbaterilor din gura presei şi din sintezele zilelor noastre actuale, zile trăite într-o ţară răstignită, bătută-n cuie şi-n cap de patimă şi neamprostie. (Visez, nu-i aşa?...) 

P.S. Scriam rîndurile de mai sus în avion, la întoarcerea dintr-o şedere în care am citit presă românească pe post de mic dejun, prînz şi cină. Pe scaunul de lîngă mine, un conaţional sadea, maieu bleu, pantaloni de trening adidas, biceps tatuat, sandwich plescăit în rafale, cititor pedant şi perseverent, vreme de neîntrerupte două ore, al instrucţiunilor de salvare în caz de avarie, fervent aplaudac al aterizării. Iertată-mi fie înfumurarea: o înţelege omul acesta de ce şi de către cine este chemat duminică la vot?... O întrebare retorică care-mi prilejuieşte o provocare pentru guvernarea elitistă a României de mîine: revoluţionarea sistemului electoral şi intorducerea unui test-grilă drept condiţie a validării buletinului de vot (pe principiul că toţi au dreptul să fie şoferi, dar acest drept le este conferit doar acelora care ştiu regulile de circulaţie).Îndrăznesc o propunere de test-eliminatoriu la examenul de electori: „România este parte a: a) Uniunii Europeane sau b) Tratatului de la Varşovia“. Răspunsul greşit, echivalent cu anularea votului. (Da’chiar aşa, apropo, care-o fi răspunsul corect?...) 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Se întâmplă la Aeroportul din Iaşi. Cozi infernale de maşini şi oameni care fug pe stradă şi prin pădure VIDEO
Drumul către Aeroportul Internaţional Iaşi a devenit un adevărat coşmar pentru cei care încearcă să ajungă la aerogară. Trecerea la orarul de vară a complicat foarte tare situaţia, iar traficul rutier este vizibil îngreunat.
image
Curiosul caz al unei ucrainence i-a împărțit pe români. „Dar ucrainenii plini de bănet de pe aici de ce nu-și ajută compatrioții?“
O refugiată din Ucraina a solicitat ajutoare pe Facebook. Femeia spune că are nevoie de bani, mâncare, produse de igienă și de scutece, dar oamenii spun că ea acceptă să comunice doar cu cei care îi dau bani.
image
Prețurile la noul aquapark al Timișoarei, piperate pentru mulți. „E mai ieftin la Mako și Gyula”
Noul aquapark din Timișoara, care poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria, va fi deschis vineri, în 31 martie 2023. Au fost afișate și prețurile de bilete.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.