Ordine în bibliotecă

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Invizibilii jpeg

Vine o vreme. Cînd. Trebuie s-o faci. Dezmembrezi tot, scoți toate cărțile, le ștergi de praf și le rearanjezi. Iar eu sînt extraordinar de ineficientă în asemenea activități. Poate să mi ia două zile, poate mai mult, pentru că mă trezesc așezată în mijlocul haosului citind cîte un pasaj din cărți pe care le uitasem sau redescoperind jurnalele vechi din școala generală.

Jurnalele vechi din școala generală s au dovedit a fi absolut delicioase din momentul în care m-am putut desprinde de teribila jenă stîrnită de patetismul și prostiile copilărești de acolo. O teză ratată la matematică era prilej de nesfîrșite lamentări. Vacanța era așteptată cu o veritabilă și nedisimulată bucurie, prilej de efuziuni săltate precum ale unui cățel de trei luni. Poeziile erau… mm, să zicem legate de natură, de rîu și ram, stele și tot soiul de abureli peisagistice. Prin tot jurnalul ăsta lipisem fotografii de cea mai proastă calitate (atîta se găsea la vremea aia) decupate de prin vechi reviste Cinema; o Brigitte Bardot extrem de tînără cu o coamă blondă, leonină, Marilyn zîmbind seducător, cu capul întors pe umărul gol de pe care alunecase lasciv o blană albă, Gine Lollobrigide, Sofii Loren și toate frumusețile anilor ’60 care-i încîntaseră pe părinții noștri. Tot așa, decupasem diverse figuri oarecare din reviste străine, o raritate, și le lipisem random pe aproape toate paginile. Nu am găsit nici o logică în selecția aia pe care o făcusem la 11-12 ani, oricît m-am chinuit să o deslușesc acum. Din același jurnal burdușit au căzut o grămadă de desene și bilețele pe care le schimbam cu cea mai bună prietenă de atunci. Ne vorbeam între noi cu „fiule“, așa cum citisem în Cei trei muschetari că se adresa ticălosul cardinal Richelieu supușilor săi laici. Desenele noastre înfățișau – cu o oarecare pricepere – figuri feminine cu părul lung și bufant, buze pline, roșii, și gene lungi. Tot în jurnal am descoperit și o scrisoare de la o verișoară cam de aceeași vîrstă. Îmi scria, între altele, că mai am puțin și-mi iau buletin și că să-l port cu plăcere.

Am găsit apoi fotografii. Îndesate cine știe cînd între paginile unei cărți, prilej de adevărate surprize, m-au tras de păr și m-au cufundat violent în amintiri pe care nu știam că le păstrez atît de acurate. Uite-mă în clasa a VIII-a, într-o poză de grup cu toată clasa. În fața intrării profesorilor din școala mea generală din Berceni. Sîntem vreo treizeci și ceva de copii în toată clasa, o amestecătură de tipologii și background-uri, cum era aproape peste tot în școlile astea de cartier. Uite-mă cum stau în primul rînd (sîntem așezați pe vreo trei-patru, pe toate treptele de la intrare), fix în mijlocul șirului. Sînt singura fată care nu are trandafirul ăla făcut din panglici colorate din care curg prelung niște fîșii făcute din același soi de panglici. Pe ele se versifica cu pixul așa cum se făcea în celebrele oracole: „Cum dorește căprioara apă dulce de izvor, / Așa îți doresc eu ție fericire-n viitor“. Sau ceva de genul ăsta. Stau în primul rînd, într-o atitudine aproape sfidătoare, picioarele depărtate ca ale cowboy-ilor, brațele încrucișate, capul înclinat pe o parte și un zîmbet strîmb. De unde naiba atîta încredere, mă întreb acum, și mă uit cu ochii mijiți la fotografia asta alb-negru, îmi vine să dau un zoom pe detalii cum facem pe telefoane, dar eu stau acolo analog și sfidătoare, în altă viață.

Cînd naiba m-oi fi schimbat atîta, mă întreb, atunci eram totul, fără scuze, acum vreau să fiu aproape nimic, cu milioane de scuze. Înot în continuare între cărți, în mijlocul bibliotecii mele dezmembrate, și văd cît de multe n-am apucat să citesc. Sîntem suma cărților noastre necitite, încerc un soi de aforism în cap, și mă bușește imediat rîsul. M-am așezat aiurea pe niște extrase din Letopisețul Țării Moldovei, care mi-a mîncat zilele prin liceu și facultate și cîntăresc din priviri un turn instabil de literatură. În vîrful lui se clatină precar Infinite Jest al lui Wallace. Pe care nici acum n-am reușit să-l termin. Anul ăsta, îmi promit. După ce rezolv cu biblioteca. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.