Orașul pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Prin anii ’60, ’70, ’80, un mîrlan şi o ţăţică obişnuiau să pună la pămînt, cu o singură mişcare a mîinii, cartiere întregi de case tihnite. Nu mai contează că, poate, gestul lălîu făcut într-o doară era interpretat de emotivii şi transpiraţii amploaiaţi de partid drept vreo valoroasă indicaţie urbanistică. Cădeau Uranusul, Căuzaşii, Dudeştiul şi Crucea de Piatră. Se ridicau blocuri de patru şi zece etaje. Urîte, meschine şi îngrămădite, au început a adăposti muncitorime venită la fabrici, intelectualitate nouă sau foşti proprietari ai caselor demolate. Casele rămase au fost naţionalizate. Camerele largi şi înalte au fost împărţite în ghimirlii insalubre în care trăiau familii întregi. Baia, bucătăria – comune. În timp s-au improvizat bucătării în balcoane şi băi sub scările largi de lemn. Casele au fost mutilate pe dinăuntru şi pe dinafară, ca roase de viermi. Unele. Altele au fost împărţite pe la nomenclaturiştii din partid. Aceiaşi ghiolbani şi ţaţe au prins gust pentru tablouri, mobilă vieneză şi chilimuri vechi şi nu s-au lăsat duşi de acolo decît după chinuitoare procese.  

De mai bine de o lună cade Buzeştiul şi o parte din Berzei. Primăria vrea să lărgească străzile – rămase, zice-se, mult prea înguste – ca să lege mai temeinic zona Guvernului de Parlament. Subiectul a stîrnit pătimaşe polemici pro şi contra. În peste 20 de ani de la Revoluţie, zona ajunsese să arate jalnic. Lăsate în paragină, multe cu un statut juridic incert, clădirile se prăbuşeau în ele însele. Faţade fantomatice ale unor construcţii recognoscibile acum doar din vederile vechi ascund în spate mormane de moloz, cărămizi încă nefurate şi haite de cîini. Clădiri modeste, odinioară stăpînite de negustori cu băcănia la parter adăpostesc o populaţie uitată, amestecată, aruncată de colo-colo, nebăgată în seamă, hulită.  

De la oameni care susţin că se pricep am auzit că, în afară de cîteva clădiri valoroase şi care încă mai stau în picioare, restul poate fi considerat deja – arhitectural vorbind – moloz, ruină, gunoi. O istorie tristă, rănile adînci lăsate de aberante politici urbanistice comuniste vor face însă ca orice intenţie de a renunţa la părţi din trecut să fie privită cu îndoială, reţinere şi furie. Patimile-s atît de clocotitoare, opiniile atît de tranşante că dau din ridicol în rasism de-a dreptul (nu vreţi să ştiţi cum sînt catalogaţi unii locuitori ai zonei şi ce soluţii găsesc capetele înfierbîntate pentru ei). În cealaltă extremă, vehementul spirit ONG-ist (altminteri extrem de binevenit) plînge iminenta demolare a unei case fără valoare doar pentru că a fost ridicată pe locul altei case unde ar fi locuit Eminescu dimpreună cu Veronica Micle. În tot tăvălugul care rade Buzeştiul şi Berzei a picat şi o maiestuoasă reşedinţă, aşezată jumate în bulevardul Ştirbei, jumate în Berzei.  

Argumentul ridicol şi lipsit de viziune pe care îl tot aud e pus în cuvinte prin lemnoasa expresie „fluidizarea traficului“. Tare mă tem cu zece benzi să fie un bulevard, şi tot n-ar putea înghiţi puhoiul celor care vor să vină cu maşina fix pînă în buricul tîrgului. N-am auzit încă de nimeni care să fi murit de ruşine că circulă cu metroul sau cu autobuzul. În plus, tot dezastrul urbanistic bucureştean e alimentat copios de complicităţi scîrboase, de o delăsare păguboasă şi de o lipsă de viziune uimitoare. Foştii proprietari primesc înapoi ruine, sînt vîndute drepturi litigioase, iar frumoasele case ale oraşului sînt lăsate intenţionat să cadă în paragină. 

Un lucru e clar, cu pretextul lărgirii străzii sau nu, cu Buzeştiul trebuia făcut ceva. Trebuia făcut ceva din ’89 încoace. Nu văd pe nimeni acum dispus să bage bani serioşi în refacerea fostului cinematograf, de pildă. Pentru locurile goale şi mănoase care vor rămîne după demolare probabil că s-a băut deja aldămaşul. Şi tare mă tem că şi Moşilor vechi va avea aceeaşi soartă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.