O zi la Constanța

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Invizibilii jpeg

„Ăăă, un gin tonic, vă rog.“ Sînt pe o terasă în Constanța de unde văd statuia lui Ovidiu încremenit cu bărbia în palmă. Stă într-o poziție relaxată, are un picior împins înainte, cu șoldul puțin ridicat. Se uită undeva în jos, de la înălțimea soclului, spre un grup de turiști spanioli morți de oboseală și de căldură. Oamenii sînt mai bătrîiori, e grupul tipic pe care-l vezi prin Europa mergînd bezmetic după ghizii grăbiți care țin în mîini bețe lungi pe care flutură tribal diverse semne de recunoaștere: o eșarfă violet, pene galbene, un steguleț și ce i-o mai lăsa imaginația să folosească.

Ovidiu se gîndește de pe soclu la pentametri și hexametri dactili, la nefericirea lui, la exilul care l-a adus aici, în fața acestei cîrciumi, iar eu cer un gin tonic. „Ce gin?“, mă întreabă băiatul care servește, aflat sigur la prima slujbă din viața lui. Are o față proaspătă, e la fel de proaspăt tuns, ras dureros de strict la ceafă și la tîmple, cu un smoc mare de păr în creștet. „Nu știu“, zic, în timp ce mă apuc să răscolesc repede meniul ca să nu-l țin prea mult în picioare. „Beefeater“, zic, prima opțiune apărută în rînd. Omul pleacă să aducă tonicul, mă întorc să-l privesc pe Ovidiu, deasupra, pe cer, pescărușii constănțeni sînt mult mai guralivi decît ăia ai noștri, de București.

Omul meu se întoarce cu un pahar pe fundul căruia plutesc 20 de mililitri de gin cald. Îl privesc, îmi dau seama că din formula „gin tonic“ a rămas doar cu începutul, ochii lui se uită cumva prin mine, el nu e acolo, e cu totul și cu totul altundeva, ca mulți mileniali pe care i-am cunoscut. „Mulțumesc“, zic, „dar vă rog să-mi mai aduceți o apă tonică și puțină gheață. O să-mi construiesc singură ginul, ca la Ikea.“ Ultima parte am zis-o în gînd, ca să nu-l derutez și mai tare.

Constanța toată e bezmetică. Centrul ei vechi e făcut praf. Se curmă cumva în sine, se năruiește an de an mai tare. Doar cîteva clădiri de pe pietonala aia cu multe terase au fost refăcute – unele chiar cu bun-simț –, în -rest, toate clădirile-monument pe lîngă care am trecut sînt în dezolantă paragină. Casa cu lei, bijuterie renascentistă pe care toată lumea o căinează și pentru care nimeni nu face nimic. Un pic mai încolo, Hotel D’Angleterre zace în mizerie, pe zid e bătută o plăcuță care arată cu mîndrie că acolo a stat și Eminescu vreo zece zile. Tîmplării de geamuri dintr-un senzațional lemn curbat în ogive, ovaluri și cercuri sînt plesnite de soare, rupte, triste. În Constanța asta a mea e plin de gunoi și de pisici fantomatice, malnutrite, cu blana opacă.

Constanța e orașul vacanțelor mele uriașe, de trei luni, la bunică-mea. O iubesc și o simt probabil altfel decît cei care o văd preț de cîteva zile. Înseamnă uguit de guguștiuci în zile leneșe de vară. Înseamnă cartiere de case din curțile cărora se aude zăngănit de tacîmuri pe la prînz. Platani, castani și asfalt copt de căldură. Marea care-ți apare surprinzător după un colț, un soi de cer coborît, capătul rotund al pămîntului de pe care poți să cazi dacă nu ești atent.

Înseamnă plaja Modern, unde ne duceau ai noștri. Sînt copil, sînt deja tuciurie, coatele și genunchii mei au ajuns de un brun închis, negru aproape, cobor cu colacul petrecut pe mijloc zecile de trepte spre plajă. Un colac improbabil, cu cap de zebră, de care sînt atît de mîndră. Jos, pe plajă, mama va întinde cearșaful colorat, iar tata ne va cumpăra piersici mari și zemoase în pungi de hîrtie cafenie. El va bea o bere la halbă. Va veni și bătrînul ăla mai tuciuriu ca mine, îmbrăcat într-un halat alb, cu papuci de plastic verzi în picioare: „Acadeleleee de la moș Pandele!“, va striga. Vinde niște cocoșei roz, din zahăr ars; deasupra sînt fărîmicioși, dedesubt zahărul colorat e tare, lipicios, o minune. Copii uzi, lucioși ca focile, se vor zbengui în mare. Mamăi solide, transatlantice, în costume de baie uriașe, îi vor supraveghea de pe margine. Pescărușii se vor tîngui tare, orașul se va fărîma ușurel într-o lumină aurie.

Înapoi la București, la ieșirea din gară, un tip cu un pet de bere alături cerșește: „Boss, nu faci o minune?“ Am scos doi lei din buzunar și am făcut-o. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.