O viață în „Solidaritate“

Irena GRUDZINSKA GROSS
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
O viață în „Solidaritate“ jpeg

Puțini sînt cei a căror moarte poate însemna sfîrșitul unei epoci. Karol Modzelewski a fost o astfel de personalitate. Istoric și membru fondator al sindicatului polonez „Solidaritatea“, Modzelewski a murit pe 28 aprilie, într-un spital din Varșovia. Din păcate, el lasă în urmă o țară aflată pe mîna unui guvern populist a cărui ascensiune la putere ar fi putut fi evitată, dacă am fi ascultat avertismentele sale din trecut.

Modzelewski a fost ceea ce Hannah Arendt ar numi un actor – „făcător“, dar și „pătimitor“ – al multor mișcări politice esențiale ale ultimilor optzeci de ani. Viața sa ar putea ocupa cel puțin un capitol din orice carte de istorie europeană.

S-a născut la Moscova, cu numele Kirill Budniewicz, în perioada de vîrf a Marii Epurări staliniste, care i-a răpit tatăl și bunicul matern deopotrivă. Mama sa, evreică rusoaică, s-a recăsătorit cu comunistul polonez Zygmunt Modzelewski, alături de care a luptat în al Doilea Război Mondial, în timp ce micul Kirill se adăpostea, alături de alți copii.

În 1945, Modzelewski a fost adus în Polonia, sub un nou nume, într-o nouă cultură, cu o nouă scriere. Chiar dacă era străin, cazul său nu părea ieșit din comun, într-un timp al migrației în masă. La vîrsta de nouă ani a devenit polonez.

Cu zece ani mai tîrziu, în timpul destalinizării, a prins, pentru prima oară, gustul activismului politic. Charismatic, arătos, extrem de inteligent, Modzelewski era și un foarte bun orator, dominînd tribuna la fiecare întrunire. După ce a participat la protestele în masă împotriva guvernului comunist al Poloniei din 1956, a fost dezamăgit de faptul că schimbările întîrziau să apară. În 1964 s-a alăturat unui alt lider tînăr, Jacek Kurón, și au publicat împreună o „Scrisoare deschisă către Partid“, criticînd sistemul, de pe poziții de stînga. Ceea ce i-a trimis pe amîndoi la închisoare.

Eliberarea lui Modzelewski și a lui Kurón în 1967 a venit exact la timp pentru a le permite să conducă demonstrațiile studențești în masă din Polonia aceluiași an. Ca urmare, au ajuns din nou la închisoare; de data aceasta însă, „Scrisoarea lor deschisă“ era deja bine-cunoscută în Occident. Rugat să-și spună numele în fața unui judecător din Paris, Daniel Cohn-Bendit, unul dintre studenții activiști francezi, lideri ai les événements de mai 1968, a răspuns: „Kurón-Modzelewski“.

În timpul celei de-a doua perioade de detenție, Modzelewski a reînceput să studieze istoria și, după eliberarea sa din 1971, s-a dedicat cu totul acestui domeniu. A devenit o autoritate consacrată în istoria medievală a Europei și a scris cărți considerate clasice de istorici ruși, francezi și italieni.

Dar istoria secolului XX avea încă planuri cu Modzelewski. Munca sa academică a fost curînd întreruptă de grevele muncitorești în masă din august 1980. Jucîndu-și rolul de făcător și pătimitor o dată în plus, Modzelewski i-a dat noii mișcări „Solidaritatea“ numele pe care îl poartă. Cu toate acestea, principala sa preocupare politică era egalitarismul, ceea ce l-a marginalizat înăuntrul mișcării. După ce, în 1981, guvernul polonez a înăbușit protestele și a instaurat legea marțială, ajunge din nou la pușcărie.

Alegerile parțial libere din iunie 1991 au marcat începutul sfîrșitului guvernării comuniste din Polonia – și din Europa de Est în general. Modzelewski se încăpățîna să continue studiul istoriei, dar momentul politic era atît de captivant încît nu a putut sta deoparte. A fost ales senator în noul Parlament, susținînd partidele de stîn-ga. Ceea ce l-a transformat, în ochii liderilor politici post-comuniști ai Poloniei, care nu au timp pentru intelectualii umaniști, într-o relicvă a trecutului. Pe fondul schimbărilor rapide din peisajul politic al Europei Centrale și de Est, noii politicieni privesc spre Europa occidentală și spre SUA în căutarea unui model. Proprietatea privată ar fi garantul libertății, iar inegalitatea ar trebui tolerată, fiind prețul care trebuie plătit.

Atunci cînd Modzelewski s-a exprimat împotriva desființării forței de muncă industriale și a reducerii costurilor din sistemul de ajutor social sau cînd a criticat disprețul clasei politice capitaliste față de cei aflați într-o situație precară, el a fost evacuat ca fiind un romantic incurabil. Avertismentele sale par acum, pe fondul schimbărilor politice recente, profetice. Naționalismul șovinist în ascensiune din Polonia, SUA și din alte democrații occidentale este dauna colaterală a unei epoci politice care a pus piețele libere mai presus de libertatea oamenilor.

Modzelewski a fost un intelectual public de modă veche, devotat vieții spiritului și politicilor practice, dedicat justiției sociale. Simpatizez cu acest mod de a fi, deoarece l-am învățat chiar de la Modzelewski. M-am numărat printre studenții care așteptau cu înfrigurare eliberarea sa și a lui Kurón, în 1967. Simțeam chemarea revoltei, dar aveam nevoie de lideri care să fie personalități publice proeminente, nu politicieni de profesie. Activistul Kurón și intelectualul Modzelewski alcătuiau echipa perfectă de mentori.

În cele din urmă, lungile și repetatele perioade de detenție au șubrezit sănătatea ambilor bărbați. Kurón a murit în 2004, iar acum lumea l-a pierdut și pe Modzelewski. Am avut șansa de a petrece cîteva zile, primăvara trecută, alături de el și de soția sa, la Torino, celebrînd a cincizecea aniversare a revoltelor din 1968. Îmi amintesc cum vorbeam despre excelenta lui autobiografie, gîndindu-mă că în viața sa nu a existat nimic de care să-i fie rușine. A trăit o viață onorabilă și a murit, sînt sigură, împăcat. 

Irena Grudzinska Gross, bursieră în 2008 a Fundației Guggenheim, este autoarea volumelor Golden Harvest (împreună cu Jan T. Gross), Czeslaw Milosz and Joseph Brodsky: Fellowship of Poets și The Scar of Revolution: Custine, Tocqueville, and the Romantic Imagination. În prezent, lucrează la o biografie a lui Alexander Weiss-berg-Cybulski.

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.