O țară haioasă
Meseria face că trebuie să stau zi de zi cu ochii și cu urechile în gurile politicienilor, iar asta a început să devină din ce în ce mai greu de suportat. Dacă te iei în serios, nu puține sînt șansele să ajungi la balamuc atunci cînd auzi toate inepțiile, grozăviile și disonanțele cognitive turnate nonșalant, de peste tot. Riști să-ți pocnească, Doamne ferește, un vas de sînge prin creier, să te lovească șlogul, cum ar veni, după o zi în care trebuie să deslușești toate gîngăvelile, explicațiile, poticnelile de logică și tot soiul de alte declarații care trebuie puțin mestecate și întoarse la public spre a fi înțelese.
Dacă reușești să te ridici puțin peste mîzga în care pare că înoți fără speranță, atunci riști să mori de rîs. Sigur că e un truism că acel Caragiale trăiește, respiră, dă din picioare, lovește în stînga și în dreapta, și acum, și pururea în vecii vecilor, amin. Dacă domnul Orban, de pildă, nu exista, era mare păcat. Omul a fost în Vrancea în week-end-ul trecut, parte din turneul intern în bătălia care-l încleștează împotriva colegului de partid, Cîțu. Sală, alegători, căldură mare, freamăt. Apare liderul de partid. Aplauze. Liderul de partid, transpirat pe frunte, cu părul cănit un pic deranjat: „...Liberalii sînt oameni care «acţionează în baza unor principii, a unor valori, a unor obiective bine fundamentate, nicidecum în baza unor oportunităţi individuale de moment...». Rumoare, aplauze. Liderul de partid, avîntat, își pregătește încheierea discursului: „Nu cedez... exact ca la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, indiferent cîţi vor fi în jurul meu, voi da bătălia pînă la capăt şi voi da bătălia cu toată forţa pe care o am, voi da bătălia pentru Partidul Naţional Liberal, voi da bătălia pentru România!!!!”. Aplauze frenetice, urale. Vrancea, Mărășești, înțelegeți dumneavoastră. Transcrierea e fidelă, comentariile de prisos. Imaginea liderului de partid cu baioneta prin tranșeele cleioase mi-a plutit o vreme prin cap.
În altă parte, zeci de oameni și copii rămîn blocați în tren, cu orele, pe cîmp, iar în loc de puțină compasiune abilă, niște promisiuni care nu vor fi niciodată onorate sau chiar ceva scuze nesincere, un alt politician se găsește să răspundă că n-are cum trimite autocare în cîmp cu elicopterele și că subiectul e închis. Asta mi-a amintit de un alt fost premier care, după niște inundații grozave, aflat în fața lumii care se plîngea, se rățoiește la o femeie: „Dar ce vreți, doamnă, să vă fac hotel??”. Unui alt nefericit, de data asta din Opoziție, social-democrat, care plînge cu fruntea pe amarul populației sărace, îi cad bancnotele de 200 de lei din buzunar ori de cîte ori vrea să-și scoată batista.
Ridicolul e și mai minunat cînd primărița de la sectorul 1 al Capitalei vorbește cu un puternic accent franțuzesc de nu știu ce „salubrist”, iar populația mai nehipsterizată din sector rîde de străină dintre mormanele de gunoaie.
Sigur că România e o țară haioasă. De ridicolul de a trăi și a te descurca aici nu scapă nimeni. Mi-a apărut zilele trecute o postare veche de pe Facebook în care căinam nu știu ce domn care era singurel în Piața Victoriei la o pre-demonstrație. Fost-am și eu pe acolo să apăr democrația și Justiția cu brațele goale. Mai ales Justiția, că am principii. Cîțiva ani mai încolo, magistrații ies la pensie tot la patruzeci și ceva de ani. Eu am opțiunea să muncesc pînă la 70. Procesele se lungesc cu anii și ăi de vor dreptate prind colb și pînze de păianjen cu dosarele în mînă.
Unei doamne care nu pierde ocazia să-i căineze public pe sărmanii și needucații țării îi pute orice cartier care iese din perimetrul Primăverii (deși pe acolo miroase acum mai abitir ca la Glina). Un alt proletar de caviar nu bea decît vinuri franțuzești. Eu dau de pomană la sărmani 10 lei și mă gîndesc să-mi cumpăr pîine artizanală cu 20. Intelectuali finuți fac glume cu ciori. Populația mare e înrădăcinat rasistă, dar caută la Obor doar flori furate, care se vînd mai ieftin. E haios să trăiești aici. Dar teribil ce aș mai contempla toată comicăria asta dintr-un loc în care să mă plictisesc amarnic.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
