O ţară aproximativă

13 mai 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

„Acesta nu este un exerciţiu. Vă rugăm să părăsiţi clădirea.“ O sirenă taie creierii tuturor. Mulţi îşi culeg în lehamite cafeaua, ţigările şi se pregătesc să evacueze. E un exerciţiu de incendiu la Bucureşti. Ăia care chiar au chef de o pauză şi de chicoteli pe afară, la soare, se bucură. Alţii, care nu-şi vad capul de Excel-uri, îl dau în mă-sa de incendiu, se ascund de administrator şi rămîn în birouri. Oricum, în caz de foc, să ieşi pe scările înguste, de incendiu, tocmai de la etajul 7, de pildă, înseamnă că ai toate şansele să mori sufocat, aşa că, Dumnezeu cu mila, să ne mai scutească ăştia cu procedurile lor.

Sirena sună îngrozitor. E un soi de sonerie roşie, de tablă, mare cît un tuci de mămăligă, pusă fix deasupra patului. E 10 dimineaţa, sînt la Londra şi dorm după o tură de noapte la radio. Îi înjur pe englezi, înjur fixaţia psihanalizabilă pe exerciţiile astea de incendiu şi mă întorc pe partea cealaltă, în urletele interminabile ale tuciului. Dar la uşă bate cineva, n-am cum să nu deschid, deschid, şi doamna de jos, de la recepţie, mă îndeamnă cu politeţe scrîşnită să ies (naibii) din clădire. „Da, în pijamale, sau ce numiţi dumneavoastră pijamale, miss, please.“ Şi ies, că n-am loc de întors. Vrei, nu vrei, aici pare că lumea are grijă de tine cu forţa. Mă rog, are grijă să facă exact cam ce ar trebui să facă, pentru că ăsta-i job-ul. Fără discuţii. Ar fi trebuit să-mi intre chestia asta în cap chiar la interviul de angajare, acum mulţi ani, la biroul din Bucureşti al BBC. În panel-ul de intervievatori – români şi englezi. După o serie de întrebări despre ştiri, interviuri, relatări şi mai ştiu eu ce, unul dintre ei mă întreabă ce fac dacă sînt, de pildă, responsabilă cu emisiunea care trebuie să iasă în aer şi nu mă înţeleg cu unul dintre redactori asupra unui subiect. „Păi, încerc să-l lămuresc“, zic. Panel-ul se strîmbă. „Omul e convins că el are dreptate“, zice intervievatorul. „Am o discuţie cu el, îi dau argumente“, încerc eu în continuare. „Nu ai timp de discuţii“, mi se zice. „Ce faci?“ insistă oamenii. Mi-am dat ochii peste cap, am oftat, ce naiba vor ăştia de la mine? Mi-a venit să le zic, foarte româneşte, ceva de genul: „Hai, dom’ne, că ne înţelegem, oameni sîntem!“ Ştiţi, cu tot tacîmul de gesturi complementare, frămîntat de mîini, ochi umezi, puţină compasiune, ce Dumnezeu. Bănuiţi care era răspunsul? Eu n-am avut habar. „Îţi suni superiorul“, a venit sec soluţia. Posibil ca faţa să mi se fi luminat prosteşte şi un „aha“ adînc să-mi fi ieşit din străfundurile pieptului. Aha, procedurile.

De unde era să ştiu, venită dintr-o instituţie de stat românească, unde totul se lămurea prin tîrguială, unde veri, cuscri, soţi şi cumetri împînzeau toate departamentele şi unde totul era aproximativ? Ceea ce unor suflete duioase şi maleabile ca alor noastre li s-ar fi putut părea o pîră era o procedură seacă, eficientă şi rapidă. De unde să ştiu că nişte oameni gîndiseră aproape toate situaţiile posibile şi că făcuseră şi nişte proceduri de rezolvare a lor? Că dacă se taie bandele de albanezi prin nordul Londrei, primeşti o circulară în instituţie, cu sfaturi şi numere de taxi agreate? Că se poate face un mic manual de jurnalism pe o cartolină de mărimea unei cărţi de vizită, trasă în ţiplă, numai bună de ţinut la piept? Că, pe lîngă reguli de redactare a diverselor formate de radio, se găseşte acolo loc să ţi se spună să-ţi verifici bateriile reportofonului înainte de a porni la drum?

Păi, n-aveam de unde să ştiu. La mine în ţară se semnalizează un canal fără capac cu o creangă ruptă din pom, în vîrful căreia se înfige un PET. La mine în ţară, de capetele unor ţevi care depăşesc cu mult lungimea camionului se atîrnă un maiou vechi al şoferului. La mine sînt Logan-uri cu banchetele din spate scoase, pline cu verze proaspete, peste care se pune şi un copil mic. La mine respectăm legile din cînd în cînd şi-i pedepsim pe vinovaţi la fel. N-om avea noi proceduri, dar avem imaginaţie. Improvizăm, aproximăm. La mine e cu „văzînd şi făcînd“, domnilor.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.