O poveste

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Clarence Goodwill nu ştia cum să ţină în braţe boţul înfăşat strîns într-un satin alb de pe care aluneca necontenit un frumos şal – tot alb –, o minunată dantelărie lucrată de bunica nevesti-sii. Primul lui fiu nu era deloc la ce se aştepta energicul inginer de la uzinele Westinghouse. Nu urla zdravăn, ci scîncea ca un pisoi, nu era rumen în obraji, ci avea o dubioasă paloare porţelanată; firişoare de păr umede, firave şi blonzii, ieşite de sub boneta lucrată cu o croşetă minusculă i se lipeau de tîmplele mici cu pielea subţire ca foiţa de orez. 

Lancelot Goodwill, născut la 19 mai 1921, aducea pentru prima oară un iz de langoare şi boală în marea casă temeinic construită şi voios populată din Dearborn, Michigan. Mama lui, Kate (născută Gleason), o walkirie zdravănă şi spătoasă, îl adusese pe lume cu uşurinţa cu care faci un ou. Pruncul fusese zvîrlit literalmente afară în mai puţin de o oră de la primele contracţii. După alte cîteva ore de somn bun vocea de contralto a lăuzei răsuna în tot catul întîi al casei. Voioasa Kate e aceea care a lucrat cot la cot cu muncitorii în fabrica de utilaje a tatălui ei. Ea e cea care promovase şi vînduse cu mare succes aşa-numitele „maşini de danturare“, nişte scule speciale inventate de tată-su, scule care au reuşit să taie standard roţile dinţate. L-a întîlnit pe viitorul soţ, Clarence, la Asociaţia Inginerilor Americani şi, amorezată pînă la uitare, a părăsit pentru totdeauna Rochester, New York, fără a arunca o privire în spate. 

Primii ani ai primului născut, Lancelot, s-au scurs în aceeaşi semi-tăcere cu care venise pe lume. Retras, timid şi gripat mai tot timpul iarna, băiatul era mai degrabă o non-prezenţă. Degeaba încercase tatăl, angajat între timp la uimitoarele uzine Ford, să-l facă să chiuie de fericire în voinicele maşini Model A. Geaba încercase maică-sa să-l facă să alerge pe pajiştea din faţa casei cu ceata de Boston Terriers, cîinii ei mult-iubiţi. Timorat pînă la lacrimi, copilul îşi dorea doar să fie lăsat în pace. Nici vreun mare cărturar nu părea să iasă din el. Bricola, în schimb, din aşchii fine de lemn căsuţe elaborate, foişoare, ba chiar minuscule mori de vînt. 

Băiatul avea zece ani cînd tatălui, Clarence Goodwill, i se propune (prin filieră engleză) să vină în România să lucreze la noua reprezentanţă de vînzări Ford la Bucureşti. La vremea aceea, „fordismul“ cuprinsese deja şase continente. Familia aruncă pînze albe peste mobile, fereacă marile obloane de lemn ale casei din Dearborn, Michigan şi ia drumul României. 

Poate că o schimbare de climă i-ar face bine şi bolnăviciosului Lancelot care începuse să acuze necontenit amarnice dureri de spate. 

Vînzările în România merg bine. Se plănuieşte chiar construirea unei linii de asamblare, prima în Europa de Est. Dar lingavul Lancelot nu e bine. Asprele ierni bucureştene îl slăbesc mai tare. Mai mult, onorabilul doctor Armaşu comunică familiei un diagnostic implacabil: morbul lui Pott – tuberculoză osoasă în stadiu avansat. Cu diagnosticul vin parcă suferinţe înzecite: vertebrele nevolnice trebuie imobilizate, pieptul scobit al tînărului e băgat într-o carcasă de ghips, periodic apar abcese care trebuie drenate de puroiul scîrbavnic. Mama, odinioară walkirie strălucitoare, îl veghează şi parcă se prăbuşeşte în sine. Pe tată îl vede foarte rar. Fabrica de asamblare Ford din cartierul bucureştean Floreasca îi răpeşte tot timpul. Războiul Al Doilea Mondial începe în momentul în care Lancelot Goodwill ieşea din cea mai zguduitoare febră care aproape îl omorîse. Avea 18 ani. 

Un an mai tîrziu, în 1940, moare liniştit în casa din Bucureşti. E înmormîntat la Bellu Catolic alături de fratele său, născut în România şi mort la naştere. Povestea lui poate fi oricare alta, însă mormintele celor doi fraţi, Lancelot şi Lewis, sînt cît se poate de reale. A patra alee la stînga de la intrare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.