O plimbare (partea a treia)

Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Invizibilii jpeg

Dacă vrei să afli mai multe despre partea asta a cartierului Floreasca (Turbinei, Donizetti, parte din străzile cu nume de aviatori), o minimă documentare te duce direct către cartea istoricului Andrei Răzvan Voinea Idealul locuirii bucureștene. Familia cu casă și grădină: Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine București (1908-1948), Editura Studio Zona, 2019. Omul a făcut o documentare temeinică, mulți ani, o teză de doctorat, a săpat arhivele și a stat de vorbă cu locuitorii din cartier. Lui îi datorez datele, amănuntele, anii și circumstanțele despre care o să pomenesc în continuare. Dacă un impuls oarecare nu mă abătea din calea obișnuită, zona mea de interes m-ar fi împins probabil spre alte lecturi și curiozități: a votat oare Joan Didion de fiecare dată cu republicanii? Sau cum se fac cele mai bune spaghetti carbonara. De pildă.

În fine. Am aflat așadar de la istoricul Voinea că ideea construirii unor case individuale cu ceva grădină în jur (un ideal la care visează și acum orice bucureștean care stă la bloc) apare pe la începutul secolului 20, cînd populația săracă a Capitalei, muncitorii de la fabricile de chibrituri, de țigări, de la tăbăcărie trăiau în cele mai mizerabile condiții, măcinați de tuberculoză și tifos. Aici mă simt nevoită să fac iar o paranteză și să vorbesc scurt despre tifos, care a lovit populația Europei ani buni și după primul război mondial. Tifosul se propagă prin păduchii de haine și a făcut ravagii în rîndurile armatei și mai cu seamă în spatele frontului. N-a scăpat de el nici Europa Occidentală, dar marile victime au fost aici, mai spre estul ei. O combinație letală de indolență administrativă și nepăsare populară a dus la milioane și sute de mii de morți. România, de pildă, a recunoscut oficial epidemia abia în anii ʼ20, cînd deja era tîrziu. Cercetările au arătat că existau directive sanitare și oarecari norme pe care nimeni nu le-a aplicat cum se cuvine. Mai apoi, autoritățile sanitare militare au avut probleme în a se coordona cu cele civile, iar populația a refuzat de multe ori cele mai elementare norme de igienă. Țăranii mîndri în ie n-au vrut să-și radă bărbile, și nici femeile să-și taie pletele. Toate astea, plus privațiunile războiului, plus starea precară de locuire din întreaga Românie au dus unde au dus. Pattern-ul, în mare, pare destul de cunoscut. În plus, poate fi o bună deșteptare pentru toată lumea care evocă duios, cu ochii înlăcrimați de melancoliile trecutului, glorioasa și „tihnita” (odios cuvînt) perioadă interbelică.

Închid voluta și mă întorc la începutul secolului 20, cînd mai ales medicii din România încep să pună presiune pe autorități: trebuia făcut ceva cu condițiile de locuire ale populației sărace. Acolo se încuibau tifosul și păduchele. În cămăruțe insalubre, suprapopulate, în muncitorul de la tăbăcărie care lucra zi-lumină, în chirpicii locuibili din care lipsea apa și aerul curat. Era nevoie de case.

Așa că, pe la 1910, se înființează Societatea pentru Locuințe Ieftine care ar fi urmat să construiască aceste case pentru populația săracă. Eligibili ar fi fost muncitorii care cîștigau un salariu de pînă în 200 de lei, iar prețul inițial al locuințelor a fost fixat undeva la 250.000 de lei plătibili în rate. Cu alte cuvinte, Societatea construia, dar acționa și ca o bancă – ratele erau plătite către această companie. Pe lîngă parcelarea Cornescu în care m-am nimerit, Bucureștiul are multe zone în care s-a construit așa. O să le vedeți sau le-ați văzut și prin Clucerului, în zona Lînăriei, Tei, Rahova, Lupească, Fabrica de Chibrituri și așa mai departe.

În Cornescu, cartierul Floreasca, Societatea începe să construiască din 1922, cam pînă prin 1938. După venirea comuniștilor e desființată și integrată în Ministerul Construcțiilor, de unde face cam același lucru (cu alți beneficiari) pînă prin ʼ50-ʼ60. Dar despre cum s-a construit, pentru cine, despre interese imobiliare și de grup, cu voia și răbdarea dumneavoastră, abia în ultima parte.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.