O lume de plastic

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Democraţia cititului jpeg

De cîte ori om fi avut cu toţii reverii privind fotografii cu păşuni verzi, dealuri molcome pistruiate ici şi colo de clăi de fîn, lanuri imense de maci, plaje albe mărginite de ape azurii? De cîte ori, privind fotografiile alea, om fi constatat că mintea întreagă ne alunecă în clişee dintre cele mai dureroase? Prima frază a compunerii aici de faţă s-a dus înainte slobodă, independentă, în dicteu automat: păşunile sînt „verzi“, dealurile „molcome“ şi apele, evident, „azurii“. Aceeaşi înmuiere oarbă ne-o cuprinde pe mulţi dintre noi, locuitori ai asfaltului, la gîndul unei ieşiri în natură. Să simţi iarba proaspătă sub tălpile goale! Să stai la soare lungit, crucificat între flori înalte. Să nu auzi nimic altceva decît vreo gîză vîjîind scurt, intens, pierzîndu-se apoi la fel de brusc în tăcerea ruptă cînd şi cînd de un lătrat răguşit de cîine mănăstiresc. 

Şi să constaţi că stai pe un muşuroi de furnici. Că o viespe nu vrea să te lase în pace neam. Că iarba aia verde, frumoasă, mătăsoasă colcăie de vietăţi cu multe picioare, antene, aripioare, chelicere, pîntece bombate, străvezii, în care se desluşesc viscere cleioase, nepămîntene. În umbroasele crînguri, dacă eşti neatent orăşean şi caşti gura după păsări dumnezeiesc de mici şi cîntătoare, ai toate şansele să intri cu capul într-o pînză de păianjen întinsă temeinic şi lipicios în lăstărişul înalt. Paingul burtos se va refugia într-un colţ al pînzei sfîşiate. Îl vezi într-o atitudine aproape omenească, mîinile cruciş la piept, ţistuind dezaprobator şi clătinînd amărît din cap. Tu vei fi încleiat în pînza pe care încerci s-o îndepărtezi isteric de pe faţă, păr şi ochi. Doi paşi mai încolo, intri într-un nor de minuscule musculiţe şi iar începi să dai din mîini şi să scuturi din cap ca un mînzoc ros de căpăstru. Mai încolo, ameţit, vei călca probabil fix în mijlocul unei balegi calde de vacă. Şi, în general, văzut de undeva de dinafară vei fi o vietate neliniştită dînd răstimp din mîini şi din picioare, scuturîndu-ţi tricoul, alergînd de colo colo gonit de tăuni nervoşi, de ierburi pişcăcioase şi strîmbînd din nas la mirosul putred de rădăcini coapte de vară. 

Poate, în oraş fiind, te vei bucura ca mine că o vie ţi-a încălecat balconul şi că-ţi dă o lumină umbroasă, verzuie, că e tînără şi viguroasă, cu nişte cîrcei harnici şi căţărători. O iubeşti şi o îngrijeşti, vezi cum înfloreşte, vezi cum petalele minuscule încep să cadă lăsînd loc în ciorchine bobului mic şi verde. Numai că, atunci cînd respirînd adînc şi mulţumit sub bolta verde, hărnicind sub ea la alte flori în ghivece, te vei trezi cu părul şi cu capul plin de minuscule bobiţe. Ţi se vor părea poate foarte vii în felul cum îţi brobonesc pielea capului şi în încăpăţînarea cu care vor să rămînă acolo, încîlcite în păr. Iubitor de natură, pui în aer liber petunii şi trandafiri şi-i găseşti într-o bună zi înecaţi în puzderie de muşiţe verzi, dezgustătoare fie şi numai prin prezenţa lor copleşitoare. 

Te simţi probabil sătul şi speriat de atîtea E-uri, coloranţi şi agenţi de afînare de prin mîncărurile de supermarket. Vrei ceva natural, de la ţară. Primeşti un pui alergat în curţi ţărăneşti; nu ştii exact cum să scapi de cioturile îndărătnice de pene bine ancorate care se mai ivesc de ici, de colo. Plus că vietatea pare aţoasă, ca un atlet de performanţă. Nici carnea nu e albă ca a ciupercilor bolnăvicioase, ci trage spre un roşietic vînătoresc. Iar aroma îţi ajunge pînă dincolo de nări şi nu pare OK. Untul e gros, smîntîna vîrtoasă.  

Iubitor declarat de natură, de aer tare, ţi-ar fi oare mai bine sub meri de plastic, printre roşii standard, rotunde, fără fălci umflate asimetric şi stropite de bubiţe negre? Ţi-ar fi oare mai bine într-o iarbă aseptică, de aţică mătăsoasă? Pe un pămînt catifelat fără de gîngănii? Mie probabil că da. Singura teamă e că, mumificată fiind după moarte de toţi conservanţii din chipsuri, voi fi nevoită să bîntui o lume cît se poate de reală în roiuri de musculiţe. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
Crimă teribilă într-un sat din Buzău. Suspecți, trei copii care au vrut să-i fure bicicleta unui consătean de 81 de ani
Este o amplă anchetă în desfășurare, în localitatea Pogoanele, după ce un bătrân de 81 de ani a fost ucis cu brutalitate de trei copii. Aceștia l-au prins pe octogenar într-o vie, departe de sat, și l-au bătut pentru a-i fura bicicleta.
image
Cum a scăpat Macron de ceasul de lux într-un interviu. Gestul i-a înfuriat pe protestatari VIDEO
Emmanuel Macron a stârnit indignare, după ce la jumătatea unui interviu despre schimbările puternic contestate ale sistemului de pensii și-a scos de la mână ceasul de lux.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.