O confesiune

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Invizibilii jpeg

Sînt rasistă. În subconștient și în conștientul bine ascuns, sînt o rasistă penibilă. Acum 13,5 miliarde de ani, Big Bang-ul făcea Universul, acum vreo două milioane și jumătate de ani apărea specia umană pe Pămînt și scobea primele unelte de piatră, recent, ieri, acum 500 de ani, începea revoluția industrială, omul începea să știe cît de ignorant este și, de doar douăzeci și ceva de ani trăiesc în libertate și democrație în România. Nu e nici măcar cît o clipire de pleoape, nici măcar o bătaie de aripi de fluture. E nimic. Zero absolut.

Am conștientizat treaba cu rasismul concret și extrem de asumat acu’, de curînd. Mă aflam într-o anume împrejurare într-un grup cunoscut de persoane în care a apărut, într-o bună zi, o figură nouă. O fată. Fenotipul indian extrem de închis la culoare, cu părul negru corb, lung. „Cred că e țigancă“, a gîndit gîndul meu independent de poleiala de civilizație de dinafară. Și știți ce-am făcut? M-am dus și mi-am adus telefonul, pe care-l lăsam de regulă părăsit prin diverse locuri, un pic mai aproape. Evident că n-am făcut-o ostentativ, doar sînt civilizată, nu? Mă consolează însă un pic faptul că m-am gîndit ceva pînă să fac gestul ăsta. „Să-l iau, să nu-l iau? De ce presupun că fata asta ar fi un potențial pericol? Pentru că o văd pentru prima oară aici, pentru că are pielea închisă la culoare, pentru că ce? Ești cam de c…t, Selmo“, mi-am zis, dar m-am dus totuși să-mi trag telefonul mai aproape.

Fix în aceeași zi, o mică întîmplare la metrou punea moțul final încununării mele ca regină a disimulării. Aud imediat în spatele meu, pe scările rulante care duc jos, la metrou la Unirii, un tip vorbind românește cu un puternic accent arăbesc. Aproape caricatural era accentul ăla. Cobor de pe rulante și mă uit un pic în spate, de curiozitate. Un tip semitic, cu barba neagră și ochi căprui catifelați, cu un rucsac mare, negru, în spinare. Am făcut ochii mari și am început să zîmbesc instantaneu la gîndul răsărit pe loc că individul e, desigur, dubios. Să nu ne arunce naibii în aer aici pe toți, cu tot cu covrigăria și magazinul de ciorapi de pe colț.

Sigur că reacțiile astea au o explicație. Atentatele cît se poate de reale din istoria recentă, victimele, durerea, discursul plin de ură de o parte și de cealaltă, neîncrederea generală, prejudecățile care-s ca buruiana rea – nici arse nu dispar –, toate astea m-au făcut să pun etichete și să mă trag încet în carapace.

Dar știți care e diferența? Știți oare cu ce mă consolez interior atunci cînd mă găsesc atît de vulnerabilă la slăbiciunile vremurilor pe care le trăim? Diferența e că nu am ajuns să țip că m-am cam săturat de atîta discriminare pozitivă și de multiculturalismul ăsta permisiv. Diferența e că-mi dau seama cît de caraghios ar fi să spun asta cînd eu însămi nici nu am deschis bine ochii într-o lume liberă care să spună ce gîndește și e suficient de civilizată cît s-o intereseze soarta fiecărei ființe umane, indiferent de unde ar proveni aceasta. Diferența e că-mi dau seama cum s-ar uita alții la mine dacă, într-o bună zi, cineva mi-ar coase un ecuson cu un M mare, de la musulman, în piept și mi-ar da drumul să umblu așa în lume.

Sigur că umorile sînt mai presus de rațiune și răsar necontrolate de nimeni și de nimic, însă aici sîntem sapiens – inteligenți –, le putem ascunde și apoi educa, transforma. Ni se spune că nu e civilizat să judeci o ființă umană după culoarea pielii, după religie, după apucăturile cîtorva membri ai grupului din care face parte și niciodată nu e îndeajuns spus. Niciodată n-o să fie prea mult. Poate că acum, mai mult ca niciodată, discursul ăsta trebuie rostit mereu și mereu. Acum, mai mult ca niciodată, n-ar trebui să renunțăm la strălucirea fantastică, generoasă, universală și, da, în cazul ăsta de-a dreptul divină, care ne face oameni. Acum, poate, în preajma durerii, a fricii, a plînsetelor victimelor de tot felul, pericolul de a renunța la umanitate e extrem de real. Am văzut ce șarpe zace în mine. O să mă străduiesc să țin capacul coșului în care stă extrem de bine închis. Poate se sufocă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.
Astronauți în spațiu  Captură video NASA png
Imagini spectaculoase publicate de NASA. Doi astronauți montează panouri solare pe Stația Spațială Internațională
NASA a publicat un scurt video cu doi astronauți americani care au instalat două panouri solare pe Stația Spațială Internațională, iar imaginile sunt spectaculoase.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.