O Cola de sfîrşitul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
O Cola de sfîrşitul lumii   jpeg

Dacă citiţi acest text, cel mai probabil n-a venit sfîrşitul lumii în acel 21 decembrie. Dar, în momentul ăsta în care scriu, să mai fie vreo patru-cinci zile pînă la data de care vorbeşte toată lumea. Dincolo de milioanele de glumiţe pe seama sfîrşitului lumii, dincolo de grămezile de indivizi care iau în serios asemenea premoniţii şi dincolo de dezminţirile care au venit deopotrivă de la Nasa şi de la Vatican, tot a fost cumva bine pentru că am mai apucat să citim cîte ceva despre calendarul şi mitologia mayaşe. Calendarul, împărţit – înţeleg – în vreo cinci cicluri mari (ultimul trebuia să se sfîrşească, iaca, de curînd), mi s-a părut destul de complicat şi plictisitor pentru cineva care n-are şi n-a avut răbdare cu aritmeticile.

Drăguţă e însă povestea creării omului. Zeii mayaşi s-au dovedit a fi, la rîndul lor, extrem de nepricepuţi. La început cică au creat animalele, dar pentru că dobitoacele nu aveau cum să-i slăvească, le-au alungat în pădure şi s-au apucat să facă omul. Trei sau patru zei s-au moşmondit să pună cap la cap procesul de facere. De trei ori au încercat să făurească o făptură umană, de trei ori au dat greş. Popol Vuh – un soi de Ramayana mayaşă – povesteşte că prima oară l-au făcut, creştineşte, din lut. Din lut galben care, odată muiat, cădea din picioare şi se făcea una cu pămîntul. A doua oară zeii s-au gîndit să-l facă din lemn. Dar lemnul n-avea suflet şi avea memorie scurtă, iar omenirea de lemn s-a apucat să tropăie stîngace şi să uite să-şi preaslăvească stăpînii. O ploaie îngrozitoare au prăvălit zeii pe lemnele umane, care probabil s-or fi umflat şi or fi putrezit în uitare. A treia şi ultima încercare s-a făcut cu ce-i era zeului mayaş aproape de stomac: cu mălai. Omul de mălai trebuia să trăiască pînă acuşica, pe 21 decembrie. Căci şi acela s-a dovedit a fi nevolnic. Neinspiraţi creatori s-au dovedit a fi şi mayaşii, dar mă rog, au lucrat şi ei cu ce aveau la îndemînă. Să nu înveţi nimic din eşecuri consecutive dovedeşte ceva tărie de cap.

Om fi citit apoi destui despre familiile alea americane care şi-au făcut nişte superadăposturi care să-i ferească de uragane, viituri, tornade şi de sfîrşitul lumii. Buncăre îngropate cu tot ce trebuie de-ale gurii, plus milioane de lanterne şi baterii, probabil. Au pus oamenii în practică tot ce-au văzut în filmele cu diverse scenarii postapocaliptice. Ba, am auzit că ar fi şi pe la noi destule persoane prevăzătoare, care ar putea să reziste, la o adică, nişte luni bune cu proviziile strînse pe acasă, special cu gîndul la vreo nenorocire de genul ăsta.

M-am gîndit apoi, ca tot omul, ce mi-aş aduna eu ca să pot rezista măcar cîteva săptămîni (să pot să-mi plîng de milă şi să mor apoi încetul cu încetul). Păi, desigur, primul gînd a fost „o lanternă!“. Cu baterii, clar, dar – măcinînd mai bine gîndul ăsta – am ajuns la concluzia că n-am încredere în lanterne. Se strică exact cînd ai mai mare nevoie de ele. Şi atunci m-am liniştit, căci imensa mea rezervă de lumînărele parfumate m-ar scoate din necaz. Să mai rîdă partea masculină de obsesia asta a fetelor! Plus că dau o lumină mai plăcută şi, la o adică, poţi încălzi şi o conservă la flacăra lor. Apoi, desigur, conserve. Ceva mai light şi fără multe calorii pentru că... dacă se sfîrşeşte sfîrşitul lumii şi ieşi din debaraua în care ai stat ascuns de-a dreptul un obez? M-am mai gîndit apoi să-mi iau ceva cărţi pe care să le pot citi la lumina lumînării. Orice, dar nu cărţi cu scene de mîncare, nu descrieri de festine pantagruelice, nimic de genul ăsta care să mă neliniştească în adăpost. Şi, foarte important. Am văzut în toate filmele că eroii care flămînzesc, tînjesc după diverse chestii dincolo de elementara apă şi pîine. Eu o să iau nişte Cola (ca să n-am viziuni cu sticle reci, aburinde) şi nişte pungi mari cu chips-uri. Pisica o s-o ţin aproape că e grăsuţă, pare fragedă şi măcar ştiu cu ce am hrănit-o. Pot primi şi vizite. Pun deoparte nişte conserve cu sarmale. Mălai n-o să am. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Nord Stream 2 FOTO Shutterstock
Scurgeri de gaze „fără precedent” din Nord Stream. Rusia nu exclude un sabotaj
Nord Stream AG, operatorul reţelei de gazoducte, afirmase marţi dimineaţă că trei linii offshore ale sistemului de conducte au suferit avarii „fără precedent” într-o singură zi.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.
Rusia Japonia FOTO Shutterstock jpg
Japonia cere Rusiei să prezinte scuze oficiale după arestarea unui diplomat nipon
Japonia a solicitat "scuze oficiale" din partea Rusiei, după arestarea şi relele tratamente aplicate, potrivit Tokyo, consulului său general la Vladivostok.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.