Numire pe bune

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Invizibilii jpeg

„Numele tău e Selma.“ De trei ori mi-a șoptit imamul la ureche asta, să-mi intre bine în fibră și în creier. Habar n-am dacă mi-a șoptit numele cu S mare sau cu s mic, cred că nici nu-l interesa, îndeplinea un ritual fiindcă așa se cade, trebuie să botezi copilul, să-l numești, ca să treacă prin lumea asta sub un semn (și o credință) și ca să poată fi. Că rostirea e putere, cuvîntul rostit se întrupează în realitate, nu rămîne așa, șoaptă în gol. Numirea e magică, spun unii. Dacă asta e magică, atunci cuvîntul dus mai departe, cel scris, e blestem, vă zic.

Așa că am trăit pînă acum sub semnul numelui meu. Nu știu dacă eu i-am putut da vreun sens, sau el mi-a dat mie un sens, un soi de mod de a exista, selmesc. Desigur, eu și restul de milioane de alte Selme de pe lumea asta. Dacă mi se zicea Alina, s-ar fi schimbat ceva din destinul meu de pînă acum? Mă comportam mai mult ca o Alină în deplină ignoranță că există moduri de comportare ca o Selmă?

Habar nu am, oricum, atunci cînd îmi văd numele scris, am o tresărire de neplăcere. Ca și cum m-aș lăți acolo pe pagina albă goală și dez-deocheată. Citesc Selma, Alabama, și mă înfior personal. Citesc Selma Lagerlöf și tot la mine mă gîndesc. Ce prostie.

Cred că fiecare ar trebui să aibă cîte un alt nume în diversele perioade ale vieții sale. Un nume cînd ești mic de tot și mic. Un altul în adolescență și unul diferit la maturitate. La bătrînețea deplină să ți se dea un nume final, ceva cu greutate, cu rezonanță de dangăt de clopot mare în el, c-am auzit că bătrînețea trebuie să fie mai demnă. Nu știu, să te cheme Lăcrămioara sau așa ceva cînd ești mic (Aurel, dacă ești băiat), Larisa la adolescență, Lavinia la maturitate și Laura la bătrînețe. Așa-mi sună mie o evoluție a numelui – fiecare poate avea o altă viziune, desigur. Așa-mi pare că se așază mai bine numele astea pe toate persoanele pe care le schimbăm în noi de a lungul unei vieți. Că nu ești o Selmă de la naștere la moarte, ești o sumedenie de alte persoane care cresc cumva una din cealaltă, care ajung la un moment dat atît de diferite încît născutul, copilul mic, adolescentul, maturul și bătrînul nu s ar recunoaște unul pe celălalt într-o încăpere. Poate doar din fotografiile de familie, ce să zic.

Căci, uitați, cum ar fi ca un bebeluș să fie numit, nu știu, zic la întîmplare, Eusebiu, de pildă, și să fie nevoit să stea cu gura aia știrbă deschisă în fața linguriței de biscuiți cu mere rase? Nu-mi imaginez un asemenea Eusebiu. Sau Wotan. Să-ți numești copilul Wotan, tu, părinte aurit de mirajul mitologiilor germanice, iar lui Wotan să i se umple scutecul de să iasă conținutul zemos, gălbui-mirositor, pe spate, pîn’ la ceafă?

Un pechinez numit Ursu se vrea comic, desigur, un pechinez numit Brutus e cu adevărat potrivit – ăștia mici sînt al dracului de nervoși și violenți –, dar numele Bijou îl degradează definitiv pe bietul animal și îl face din start mai antipatic. Bijou în sus, Bijou în jos, prin parc în Icoanei, iar Bijou ăla face caca și pipi cam peste tot și se repede să felorțăne pantalonii tuturor curajoșilor care se avîntă să treacă pe lîngă el. Bijou nu ne place, un Brutus ar fi fost privit cu muuult mai multă simpatie.

Așa și la oameni. Numele meu, ca multe altele, pare destul de neutru, aș vedea și o Selmă mică, dar și una la adolescență, poate și la maturitate. La bătrînețe, acolo va fi o problemă. Cred că n-o să mai corespundă, știți? O să fie ca tatuajele pe care ți le faci mai mult sau mai puțin inconștient la tinerețe și care ajung să atîrne moale pe brațe scofîlcite, pe antebrațe traversate de rîuri obosite de vene, pe gambe pergamentoase. O să fie un nume expirat, pe un trup expirat. O să mă gîndesc la asta. Să-mi găsesc numele final.

Pînă una-alta, ne purtăm numele în cîrcă, același, de la început și pînă la sfîrșit. Nu știm dacă ne face el pe noi sau noi pe el, dar pledez puternic pentru o suită de nume diferite, las deoparte diminutivele (Selmuța sună oribil și rimează nasol). O viață sub un singur semn e al dracului de nepotrivită. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.