Nu te doare capu’

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Oameni pe stradă jpeg

„Ia uite! Puterea ursului!“ Cu aceste cuvinte se trîntește de obicei pe masă, cu deosebită mîndrie, un pet de doi litri plin cu ceva de culoare sîngerie. Sau diverse variații de la roșu: rozaliu cețos, grena opac, vișină putredă care virează spre maroniu. „N-ai mai băut așa ceva în viața ta, ascultă-mă pe mine.“ „E un vin făcut de mine“, ți se mai spune, sau cu varianta: „E un vin făcut de tata/unchiu’/bunicu’/nea Titi care are o boltă de viță peste masa din curte/domnu’ cutare din Piața Matache de la care iau de ani de zile“. Ideea e că e făcut în casă, eco, bio, fără adaos de nimic, curat-lacrimă, doar zeamă de struguri, desigur, nestropiți, sănătate curată, nu te doare capu’.

Mă uit în pet-ul ăla negricios și văd cum vălurește acolo, cum ia forme și se destramă fața lui Freddie Kruger, Mike Myers, Leatherface, masca aia cu urlet alungit din Scream și mă apucă preventiv durerea de cap. Vezi cum clocotește acolo cea mai gravă migrenă de a doua zi.

Vin, molan, căpșunică, sculău. Mîndria gospodarului, teroarea de a doua zi. N-ai cum să refuzi așa ceva. Ar fi extraordinar de nepoliticos și i-ai strica bucuria omului. Uite-l deja cum desface mîndru dopul de la pet, ți-a pregătit din timp paharul pe care-l umple cu grijă, gîl-gîl din licoarea prețioasă și ți-l întinde cu sufletul curat și cu speranță în inimă. Îl vezi cum se uită la tine cu ochii măriți, în care se pregătește întrebarea, dar și o anticipare voioasă a reacției tale. Da, omul ți-a turnat în pahar, iar acum stă cu mîinile pe genunchi, cu ochii lipiți de tine, ușor înclinat în față, simți cum zbîrnîie așteptarea în el cît duci vinul la gură. „Ei?“ „Extraordinar“, îi zici. „Mmmm, se simte strugurele în el“, îi zici. „Chiar că n-am mai băut așa ceva în viața mea“, îi zici. „Pff!“, face omul cu așteptările împlinite, cu pieptul bubuind de mîndrie. Acuma se așteaptă să-l bei pe tot. Ca pe urmă să-ți umple paharul iar și iar. N-ai cum s-o tîrîi, s-o temporizezi, trebuie să joci pînă la capăt.

„Și? Cum e făcut?“, întrebi prostește, plescăind din limbă după ce mai sorbi un pic, ca să întărești satisfacția gazdei. „E stors cu presa sau e călcat în picioare?“, mai întrebi cu speranța că așa o să ai o explicație pentru after-taste-ul ușor coclit, de plapumă străveche în care s-au așezat temeinic mirosurile corpurilor. Urmează o explicație pe care n-o prea înțelegi, nici nu mai asculți cu așa atenție, că vinul ăla s-a dus mai întîi în ochi și apoi ți-a încleștat tîmplele. Îți fermentează deja capul și ești abia la început.

Căci laolaltă cu acest vin se vor mai scoate și alte matrafoxuri, cocîrțuri, basamacuri, șnapsuri, agheazme, șoricioaice, trăscăuri, holerci. Moonshine, hooch. Răchie, palincă, țuică. Vin alb și rozé. Toate făcute în casă, desigur. Pe care trebuie să le guști, dacă tot ai început. E una mai grozavă ca alta. Sînt atît de rele, că nu apuci să te îmbeți, te ia direct durerea de cap. Vine mai întîi hangover-ul și după aia beția.

Dar n-ai cum să strici bucuria omului. Mai ales că te primește cu inima curată și ți-a pus tot ce are prin cămară pe masă. Lîngă vinuri și tării merge o slană, o ceapă, o zacuscă, o brînză de la sibieni. Bei, mănînci, îți mor încet măruntaiele. În asemenea circumstanțe n-ai cum să refuzi vreodată ceva. Trebuie să răspunzi pe măsură ospitalității agresive de care și tu te-ai contaminat. Nu se face să îndemni o singură dată omul. Îi repeți obsesiv să ia și din aia, și din cealaltă, iar dacă nu vrea, îi pui tu cu forța în farfurie și în pahar.

Mîncarea, treacă-meargă. Dar vinul ăla, Dumnezeule, o să te sperie de acum doar vederea lui în pet-ul burduhănos. Apogeul îl atingi cînd ți se dă, ca ultimă măsură a iubirii și aprecierii, un pelin. Tot la pet, resursele de a face diverse chestii în casă sînt nebănuite.

Acuma, ce zic eu aici poate suna pur și simplu a nesimțire față de bunăvoința omului, a ingratitudine și snobăreală gratuită, a ignoranță și grosolănie. Departe de mine. Un lucru însă am învățat cu prețul unui cap făcut terci, nereparat nici după o folie întreagă de Nurofen. Vinul lui nea Titi nu e neapărat cel mai bun. Acu’ trebuie să descopăr și o metodă elegantă de a-l evita. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.