Nea Gogu

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Pe nea Gogu l-am găsit printr-o prietenă. Zăpezile multe şi grele din iarna care abia a trecut au lăsat ferfeniţă burlanele clădirii în care locuiesc. A fost şi prima oară cînd mi-am pus întrebarea „Cine Dumnezeului face chestii din astea? O exista o meserie aparte de burlănar, sau tuburile respective vin la pachet cu casa, adică le fac tot constructorii?“. Nea Gogu mi-a dat răspunsurile. Există o meserie aparte de burlănar. Nu-i zice musai aşa, face parte din tagma mai largă a tinichigiilor, dar e cu specializare, e cum ar veni – în vocabularul idiot de corporaţie – nişată.

M-am speriat cînd l-am văzut prima oară pe nea Gogu. Are şaptezecişi de ani, dar i-aş fi dat lejer o sută douăzeci. M-am speriat la gîndul că omuleţul ăsta gîrbovit, surd bocnă şi cu gingiile rămase curate şi roz ca ale bebeluşilor ar trebui să demonteze şi apoi să monteze de la etajul doi în jos un burlan lung de mai mulţi metri. Nu era însă cazul să-mi fac griji că moşul meu o să atîrne ca o smochină uscată bălăngănindu-se pe la ferestre ca alpiniştii utilitari, ăia tineri şi frumoşi care spală clădirile de birouri pe dinafară. El era creierul. The Master. El venea, se uita, calcula din ochi şi din cap diverse lungimi şi coturi, se ducea la el în atelierul din spatele casei, meşterea burlanul, iar căratul şi montatul cădeau în sarcina a doi ucenici mult mai tineri.

„Hai, nea Gogule, că l-ai crăcănat de tot!“, se răsculă unul dintre ucenici cînd una dintre îmbinări nu muşca bine din tabla argintie. Nea Gogu (un surd selectiv, îl bănuiesc) l-a dat deoparte cu arţagul ăla bătrînesc, a luat în mîinile disproporţionat de mari un ciocan, i-a ars burlanului nevolnic vreo două de l-a descrăcănat pe loc, „fir-ar mama lui de burlan să fie!“. Îmbinarea era perfectă.

Cît tinerii lui subalterni montau tuburile pe casă, eu am conversat răcnit cu nea Gogu. Nu-i mai desluşeai ochii. Licăreau îngropaţi în doi sori de riduri adînci ale căror crevase le ghiceam albe-albe, neatinse de soare. Părea că s-a născut cu căciula de pe cap. Genul care, purtată zeci de ani, împrumută textura şi mirosul pielii proprietarului, forma capului, personalitatea. Nea Gogu fără căciulă nu ar fi fost nea Gogu, iar căciula – aşijderea. E căciula de iarnă-vară împinsă pe ceafă cînd e mai cald, înfundată pe urechi cînd e mai frig sau căzută chefliu într-o rînă cînd e omu’ binedispus. Nea Gogu mi-a ţinut un curs scurt de meştereală. „Ia uitaţi acolo, don’şoară – zise –, burlanele astea n-a mai fost schimbate de cînd s-a făcut casa. Vedeţi, şi în partea aia trebuie schimbat. Da’ au făcut treabă bună cînd au făcut. Că astea e făcute de ţigani“, zice. Era o remarcă fără nimic rasist în ea. Era o constatare seacă, ca atunci cînd zici că piesa cutare de la maşină e făcută de nemţi. Ceea ce înţeleg că e bine. „Dar de unde ştiţi?“, întreb şi eu ca zuza, într-un elan reportericesc sincer mimat. „Păi, uite cum le-au îmbinat la colţul ăla.“ „Ahaaa“, zic uitîndu-mă în sus într-o direcţie aproximativă şi nevăzînd, evident, nimic.

Ce bine că am dat de nea Gogu! A devenit din ce în ce mai greu să găseşti meşteri capabili să repare sau să înlocuiască ceva în case vechi. Un tîmplar care să înlocuiască ramele de lemn ale unei ferestre. Toată lumea are acum termopane. Sau năzuieşte la. Cineva care să ştie să chituiască un parchet tradiţional din lemn. Cineva care poate desface o sobă să-i refacă „fumurile“. De la un moment dat, orice dorinţă de a păstra sau de a repara ceva vechi dintr-o casă veche devine fiţă. Devine deja de competenţa unui restaurator. Nu-mi trece prin cap să mă plîng că dispar meserii vechi. E normal să fie aşa. Lumea se învîrte mai departe, burlanele nu se mai fac din tablă, ci din plastic, logica tîmplăriei s-a schimbat, renunţăm la frumoasele sobe de Meissen ori de tot, ori le ţinem de frumuseţe şi de kiki în casă, nu mai stă nimeni să remaieze ciorapi. Ca să întreţii toate lucrurile astea (mai puţin ciorapii) îţi trebuie timp şi mulţi bani. Şi oameni ca nea Gogu ascunşi încă prin măruntaiele unui oraş paradoxal. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.