Muzeul de artă – omagiu lui Cortázar (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Muzeul de artă – omagiu lui Cortázar (II) jpeg

(continuare din numărul 751)

La 7,50 ușa a cedat, concomitent cu intervenția Jandarmeriei care încerca, fără nici un rezultat, să elibereze măcar o stradă a orașului. Vocea Poienii sugera un număr situat cu larghețe între cinci sute de mii și trei milioane de turiști pe străzile orașului. Jandarmii din Vaslui, Piatra, Roman și Focșani veneau spre Poiana, în convoaie de dube albastre. Auzeam nedeslușit o portavoce spaniolă cum prezenta un Arthur Verona, un Max Hermann Maxy, un Tonitza, un Șirato, dar, curînd, peste ea s-au suprapus una în germană și cinci în cantoneză. Amuzați, copiii din blocurile vecine lărmuiau din vuvuzele și aruncau cu pungi cu apă în turiștii care nu aveau cum să se ferească. Circa 20 de minute, mulțimea a continuat să umple muzeul, ne dădeam seama de asta după metrii cuceriți de cei blocați pe Bălcescu. Apoi s-a întîmplat un fenomen straniu doar în aparență, căci, conform legilor implacabile ale fizicii, era ceva de așteptat: un perete al muzeului, care dădea spre strada Uliului, a cedat și mulțimea a început să iasă prin partea opusă intrării, scuturîndu-se de praf și risipindu-se prin curțile caselor învecinate.

Se făcuse cald pe terasă, așa că am mers în camere să mai lucrăm, deși era foarte greu, în gălăgia aceea. Poliția urla în megafoane, pe românește, n-o înțelegeau decît localnicii, Salvările vuiau din sirene, cei doborîți de insolație erau purtați pe palme, ca starurile rock la concerte. La prînz am coborît să mîncăm, dar nu mai era nimeni din personal la restaurant: reușiseră să iasă cumva, ca să-și protejeze familiile. Nu se mai știa nimic de ei de trei ore…

La ora 16, mulțimea a început să se risipească. Întîi au plecat autocarele parcate la periferie, spre Piatra, apoi, rînd pe rînd, cele care parcaseră central, cînd mijeau zorii. În urma lor a rămas un pavaj de portofele, huse, aparate foto sparte, pungi, pe care alergau, încoace și încolo, dezorientați, turiștii care nu-și mai găsiseră grupurile. Jandarmii își adunau răniții, înțepați din neatenție de selfie-stick-uri și umbreluțe. Am urcat pe terasă și am privit spre muzeu. Strada Nicolae Bălcescu se scufundase doi metri, arăta ca o pistă de bob, neagră. Apa țîșnea ca gheizerele din asfalt. Casele aveau fațadele fisurate, iar oamenii încercau să le proptească cu scările din curte, cu aracii viei, cu stîlpii pergolelor. Cîinii schelălăiau. Clădirea muzeului se prezenta jalnic: fără uși, fără ferestre, fără gard, cu sculpturile din curte în cea mai cruntă devălmășie. Corespundea întru totul descrierii melancolicei case Usher, pe care Poe s-a încumetat să o aștearnă pe hîrtie, folosindu-se de cele mai lugubre adverbe și adjective. Angajații, care se baricadaseră prudent în pivnița concepută ca adăpost antiatomic, prevăzut cu sas și uși metalice tip UME2, evaluau pagubele. Pe pereți nu mai rămăsese mare lucru: ici o bucată de ramă, colo un text explicativ ori o bucată de pînză semnată Catargi. Zugrăveala fusese roasă pînă la cărămidă, ușile interioare scoase din țîțîni și făcute praf, un rumeguș fin plutea în razele oblice care pătrundeau prin găvanele goale ale ferestrelor, filtrate de zăbrele. Bucățele de tencuială cădeau cînd și cînd. Vocea Poienii anunța că nu există victime, doar răniri ușoare, indigestii ale cîtorva turiști din Hotelul Traian (bine că nu eram noi, am gîndit cu o ușurare vinovată), precum și insolații. Toată nebunia, explica un crainic, se datorase unei coincidențe rarisime: 70% din agențiile de turism europene care operau România programaseră vizitarea muzeului de artă din Poiana în aceeași zi. Probabilitatea ca acest eveniment să se întîmple, potrivit calculelor unui profesor de matematică de la Colegiul Tehnic „Henri Coandă“, autor de probleme pentru Gazeta matematică, era de 1 la 138.475.639.304.588.726.654.854.000, egală cu șansele ca meteoriții să șlefuiască Luna sub forma Nopții lui Michelangelo în următoarea noapte. Sau așa am înțeles eu, din ce a încercat să citească respectivul crainic de pe un bilețel primit în studio, calculînd puterile lui 10 după numărul de catralioane, bilioane și trilioane enunțate. Vestea bună a lăsat o pentru la sfîrșit: probabilitatea ca fenomenul să se repete este chiar și mai mică, nu vă mai plictisesc cu cifre, căci, în opinia mea, lucrările edilitare de refacere a străzii Nicolae Bălcescu și consolidarea muzeului, restaurarea operelor de artă pornind de la praful de pigmenți prelevat din rumeguș și fotografiile din albume vor dura un număr de ani mai mare decît recurența probabilă a fenomenului. Iar decizia de a schimba programul de vizitare a muzeului, din 8-16 în 10-18, se va lua mult, mult mai tîrziu, dacă se va lua vreodată… 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.