Murdării şi murdăriri
Viaţa publică din România ultimelor luni seamănă din ce în ce mai mult cu o groapă de gunoi, în care se aruncă, la grămadă, injurii, vorbe mucegăite, promisiuni false, legi rîncede, cuvinte stricate, adevăruri stătute.
Dar nicicînd mizeria presei şi a rîvnitorilor ei nu mi s-a părut mai mare decît atunci cînd, în focul luptei pentru senzaţional, în goana lor lacomă după rating, au dat de pămînt cu orice formă de respect pentru vieţile, şi morţile, celor puţini care s-ar putea numi modele şi către care ar trebui să îndreptăm atenţia copiilor şi tinerilor noştri.
Pianista Mihaela Ursuleasa a murit. Puţini români ştiu care îi sînt performanţele profesionale. Dar toţi cetăţenii au putut vedea, a doua zi după vestea decesului, în ziarele aşa-zis serioase, nu de scandal, „Cea mai controversată imagine cu Mihaela Ursuleasa!“: fotografia pianistei, într-un moment de exuberanţă, cu un sîn ieşit în afara rochiei. Şi pentru că moartea artistei nu avea suficientă zeamă de scandal, jurnaliştii serioşi au încropit un sos melodramatic din bătăile primite de pianistă de la profesoara de pian, imaginile fetiţei ei în faţa fotografiei mamei şi renunţarea artistei la cetăţenia română. Ani de zile n-au găsit loc pe prima lor pagină nici măcar pentru o ştire de cîteva sute de semne despre succesele, imense, de peste hotare ale Mihaelei Ursuleasa. Acum, însă, decesul a adus-o, în sfîrşit, în prim-planul evenimentelor româneşti. Mondene, însă, nu artistice.
Olimpiada de la Londra are ghinion cu presa românească: în zilele acestea înfierbîntate politic, ştirile despre performanţele sportivilor de pretutindeni şi de la noi nu prea au mare căutare. Doar dacă dau detalii scandaloase sau jenante de pe terenul confruntărilor – un articol despre recordurile realizate sau medaliile obţinute de sportivii străini nu interesează pe nimeni, dar un filmuleţ cu o sportivă din Ecuador căreia, din cauza efortului de a ridica o halteră, îi cedează sfincterele, asta da, asta e o ştire senzaţională, chiar şi pentru cele mai importante gazete naţionale: „Ruşine olimpică!“ anunţă, cu litere uriaşe şi inepte, un important site de ştiri al unei importante televiziuni; „Incident jenant la JO!“ se grăbeşte altul să răspîndească aceeaşi veste. Astfel de ştiri au curs gîrlă dinspre Londra Jocurilor Olimpice. O atletă şi-a schimbat lenjeria intimă pe stadion – numaidecît, presa românească a găsit de cuviinţă să anunţe evenimentul în gura mare: „Streaptease la JO!“, „Atletă în fundul gol chiar pe pistă!“, „O atletă din Cehia şi-a arătat chiloţii în direct la televizor!“; o altă sportivă a ajuns pe prima pagină a ziarelor de pretutindeni cu imagini private date publicităţii de iubitul ei; un alt sportiv a avut de dat explicaţii cu privire la o posibilă erecţie avută pe podiumul de premiere etc. (Ştiu, mi se va spune că astfel de ştiri au fost preluate din presa străină. Dar mă îndoiesc că ele apar totuşi pe prima pagină a ziarelor serioase. Chiar şi aşa însă, un pic de discernămînt, o minimă nobleţe în selectarea ştirilor care sînt cu adevărat de interes naţional n-ar strica. Să nu scriem doar pentru plăcerea bîrfei. Să ne gîndim puţin şi la nevoia de emulaţie a tinerilor care vor ştiri curate.)
Tastaturile jurnaliştilor noştri se poticnesc atunci cînd trebuie să încropească cuvinte precum onoare, respect, viaţă privată. Să nu ne mirăm că aceste vorbe îşi fac cu greu loc în vocabularul activ al generaţiilor tinere.
Maria Iordănescu este psiholog.
