Microîntîmplări din secția mea de votare

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Invizibilii jpeg

La ora la care scriu (luni seară), alegerile s-au terminat și Dragnea e la Rahova. Votez de mai mulți ani la aceeași secție, undeva în centrul Bucureștiului. De fiecare dată, cohortele mele sociologice arătau la fel: o lume îmbătrînită, un amalgam de foști securiști pe care într-un fel îi citești imediat, doamne de București octogenare, din cele cu sprîncenele dispărute și făcute apoi cu un dermatograf puternic, negru, cîteva gulere albe de vîrstă mijlocie, cam atît.

În duminica asta a alegerilor, însă, străzile îmbătrînite ale cartierului meu luceau de viață. Lasă că lumea se revărsa din liceul unde votăm și curgea mult pe trotuar, dar coada arăta ca un șirag de mărgele colorate și nu ca o bucată ruptă dintr un colier pălit de marcasite cu apele grele. Mai nepoetic, era plin de puștani. Mileniali. Ei au fost cei care au umplut listele suplimentare. Studenți, tineri care muncesc aici și încă nu au acte de București. Ne măsuram unii pe alții din priviri și, cumva, lumea înțelegea imediat cu cine e fiecare.

În ciuda așteptării destul de lungi, atmosfera zbîrnîia a un fel de stare de bună anticipație. Chiar în fața mea, două bătrîne, vechi combatante din cartier, împreună cu un tip bărbos pe care îl cunoșteau de mic. Au evitat elegant, pe parcursul întregii conversații, să-și exprime opțiunile politice, mai ales că era clar cine cu cine și de ce. Cele două babe (folosesc termenul cu drăgălășenie) erau aproape caricaturale pentru un anume tip de cuconet de București. Coc elaborat cu grijă din puținele fire de păr rămase, tradiționalele sprîncene trasate în negru tremurat, cercei antici atîrnați de loburile urechii lungite nefiresc, niște pietre prețioase cu luminile stinse pe degetele deformate. „Am auzit că te-ai însurat“, zice una dintre ele către tipul cu barbă. „Daaa“, răspunde el, extrem de amabil, aplecat ușor spre cucoane. Îi vedeai brusc timiditatea de la 6-7 ani, pe cînd cele două se conversau probabil cu bunică-sa la o cafea și-i smotoceau obrajii durdulii. „Alina (sau Cristina)“, completează el. „Înțeleg că e o mare doctoriță, bravooo“, zice una dintre bătrîne. „Dar ea unde e?“, continuă aceeași doamnă cu un licăr interesat în voce. „Păi, acasă, eu votez aici și apoi o duc să voteze și ea în Militari.“ „Așaaa“, face a doua bătrînă. „Foarte bine, să votați, asta e bine. Uite și aici cît tineret, n-a mai fost așa ceva în secția noastră de cînd avem alegeri“, zice ea. Nu părea extraordinar de sinceră în bucuria ei că se umpluse secția – e cald, ea are picioarele umflate –, dar nici nu voia să-l antagonizeze pe bărbos.

Au mai discutat de una-alta, familie, cunoștințe comune, pînă cînd una dintre ele nu s-a mai putut stăpîni. Dincolo de opțiuni politice, alegeri, Dragnea sau ne-Dragnea, ceva rodea mai tare: „Auzi, dragule, zice, dar voi nu v-ați cununat civil?“ Pe mine mă năpădea rîsul în spate și așteptam cu interes reacția tipului. Omul a rămas impasibil: „Nu încă, dar e ca și cum“, zice. „Avem tot timpul, nu ne grăbim, sîntem bine.“ „Aaa, daa, desigur“, răspunde una dintre cucoane, total neconvinsă, dar în limitele grațioase ale unei conversații civilizate.

În rest, meritau poate văzute privirile pe care le aruncau moșii (cu aceeași drăgălășenie folosit) cartierului către figurile cu dread-uri, șepci și piercing-uri care ieșeau de la vot. Unii le zîmbeau sincer, mulți însă le aruncau privirea aia oblică, pe sub sprîncene, care prevestește mușcătura unui cîine obișnuit să te atace cînd ești cu spatele. Lumea asta nouă le stricase echilibrul. Lumea asta nouă nu stătea în granițele cunoscute. Putea fi și un Pokemon adevărat în locul lor, că totuna era.

Unul dintre ei se întreabă de ce e procedura așa greoaie și în ce logică sînt chemați doar oamenii de la o singură secție. Vorbește tare, dar e civilizat. Un jandarm vrea să-l amuțească, dar intervine imediat alt tînăr: „Asta-i bună, acum nici să vorbim nu ne dați voie?“ Cîteva zeci de perechi de ochi sclipicioși s-au întors spre jandarm. Ăla tace și rămîne într-o poziție dominatoare, cu brațele încrucișate. O tipă cu plăsuță din aia de pînză de la The New Yorker intră la vot. Coada e calmă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.