Microfonul și Monica

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Microfonul și Monica jpeg

Spun unii că Apocalipsa nu va fi o catastrofă naturală, o prăvălire a cine știe ce forțe universale, imense, peste capetele noastre firave, ci va începe încet, abia perceptibil, printr-o mică criză care va deveni penurie. Și nu o penurie tragică, cum ar fi una de apă sau de carburanți sau de aer. Nici vorbă. Dintr-un motiv sau altul, omenirea nu își va mai putea produce necesarul unui bun fără însemnătate geostrategică ori cosmică, dar de stringentă utilitate pentru omul secolului nostru, precum hîrtia igienică sau săpunul sau ciocolata.  Asta va duce rapid la un haos confruntațional necontrolabil și, de aici, ni se va trage sfîrșitul. Dar, adaug eu acum, Apocalipsa aceasta ar putea fi anticipată de ­mici „apocalipse“. De pildă, o mică apocalipsă pare a cuprinde lumea democrațiilor tot mai des paralizate, în funcționarea lor, de mici și incredibile defecțiuni logistice. După episodul stupefiant-amuzant al lipiciului austriac care nu se mai lipea, blocînd întregul sistem electoral din cea mai redutabilă democrație a Europei Centrale, vine și în America episodul defecțiunii microfonului.

Cînd, imediat după dezbaterea electorală din 26 septembrie, Donald Trump a anunțat că microfonul său a fost defect, am rîs cu toții. Eu, unul, am rîs nu doar pentru că mi s-a părut a fi o scuză puerilă pentru o prestație foarte slabă în dezbatere, ci și pentru că, urmărind dezbaterea în direct pe canalul CNN International, am putut auzi perfect tot ce a spus năbădăiosul miliardar. Microfonul, depun mărturie, și-a făcut treaba. Totuși, Donald Trump a ținut-o pe-a lui în săptămîna care a urmat, repetînd cu toate ocaziile că a fost dezavantajat de microfon. Ei bine, cu cîteva ore înainte de scrierea acestui text, la cinci zile după dezbatere, Comisia pentru Dezbateri Prezidențiale (organizator oficial al tuturor dezbaterilor între candidații la președinția Statelor Unite care adună, în „sondajul sondajelor“, peste 15%) a anunțat că Trump are dreptate. Comisia a admis, într-un comunicat scurt, că au fost probleme în privința sistemului audio al lui Donald Trump, care au afectat nivelul sunetului în sala de dezbateri („Regarding the first debate, there were issues regarding Donald Trum’s audio that affected the sound level in the debate hall…“). Așa cum Trump va folosi în retorica lui electorală acest incident tehnic victimizîndu-se, și antitrumpiștii vor replica previzibil. Mai întîi, că decisivă e opinia celor peste 100 de milioane de telespectatori care au auzit perfect dezbaterea, căci defecțiunea a afectat doar sunetul din sala dezbaterii, unde asistau cîteva sute de oameni. Apoi, vorba directorului de comunicare al campaniei lui Hillary Clinton, nu microfonul a fost adevărata problemă a lui Trump în acea dezbatere. Toate aceste observații sînt adevărate. Însă mă întreb de ce o asemenea defecțiune, care evident îl dezavantajează pe Donald Trump, trebuia să se în­tîmple. Mă grăbesc să precizez că spun „trebuia“ nu pentru a sugera cine știe ce conspirație ocultă împotriva lui Trump – nici vorbă! Spun „trebuia“ chestionînd destinul…

Ceea ce am spus în textul de săptămîna trecută despre prima dezbatere Trump-Clinton, pe care am început să-l scriu exact în momentul în care dezbaterea s‑a încheiat și primul cerc al susținătorilor celor doi a urcat pe scenă pentru a-și felicita favoriții, a fost confirmat de mai toți comentatorii. Verdictul unanim a fost clar: Clinton a fost mai bună în această confruntare, iar Trump este dramatic de nepregătit și de inadecvat pentru Biroul Oval. Chestiunea microfonului lui Trump ține încă în viață opțiunea pro-trumpistă a acelor susținători ai săi care sînt atît de dezamăgiți de sistemul politic american și o detestă atît de intens pe Hillary Clinton încît nu vor să accepte realitatea. De altfel, în general, electorii democrațiilor de azi ajung foarte repede să nu mai accepte realitatea din pricina intensității nervoase a opțiunilor lor. Poate că, acum o generație sau două, cei care aveau norocul să trăiască în democrații autentice asistau la acest fenomen de încrîncenare și violentă închidere a minții ca la ceva marginal. Poate că patimile politice erau mai reduse, nu ca intensitate, ci ca răspîndire în aria electorală. Poate că, acum o generație sau două, numărul celor complet înnebuniți de politică pînă la punctul la care nu vedeau realitatea era mai mic în lumea liberă. Acum, însă, numărul acestora este, am impresia, majoritar. De-o parte sau de alta a baricadei, fanaticii fac, deja, jocurile nu prin propagandă, ci prin vot. Suma fanaticilor din toate părțile este majoritară. Genul omului normal, dubitativ, neangajat, dar conștient de propriile-i interese, este tot mai puțin numeros. În fața unui asemenea tip de electorat, un incident precum cel cu microfonul poate avea consecințe cu mult mai mari decît am crede, cu atît mai mult cu cît logica temperată și bunul-simț ne spun că nu ar trebui să aibă. Și, cu siguranță, acest gen de electorat se gîndește Donald Trump să-l ațîțe în zilele ce vin. După 26 septembrie, pare ultima lui șansă…

La vremea lui, Bill Clinton n-a fost cuminte deloc. Toată planeta știe. Gennifer Flowers, Kathleen Willey, Paula Jones, Monica Lewinsky, Juanita Broaddrick sînt doar numele cele mai cunoscute de pe lunga listă a femeilor cu care Bill Clinton a interacționat, cum să zic, intim și neprincipial în anii 1990, cît a fost președinte al Americii. De fiecare dată, Hillary Clinton l-a apărat cum a putut mai bine. Uneori, acoperindu-se și ea de rușine (ca în cazul Flowers unde, începînd cu 1992, Hillary a susținut ani în șir că Bill nu a avut nici un fel de relație cu această femeie, după ce președintele îi jurase în acest sens, pentru ca în 1988, sub jurămînt în fața unei comisii de anchetă, Bill Clinton însuși să admită că, da, a punctat și la Flowers). Ai zice, la prima vedere, că Hillary Clinton a fost mereu o soție fidelă păcălită de soțul ei, șarmant și charismatic fără îndoială. O femeie care a trecut peste toate aceste momente penibile cu putere, demnitate și, mai ales, o femeie care și-a iertat soțul. Asta nu are cum să-i dăuneze. Însă adversarii familiei Clinton spun, nu de ieri, de azi, că Hillary nu este deloc victimă în acest joc conjugal. Ea ar fi favorizat relațiile extraconjugale ale soțului ei, ar fi manevrat astfel încît Bill să alunece în păcat, practicînd o căsătorie cu totul disfuncțională și ipocrită. Repet, aceste acuzații la adresa lui Hillary nu sînt deloc noi, ele datează din chiar vremurile scandalurilor sexuale ale lui Bill Clinton.

După dezbaterea din 26 septembrie, Donald Trump, frustrat de rezultat, nu s-a putut abține să spună că știe multe lucruri neplăcute despre familia Clinton, pe care n-a vrut să le facă publice, că nu e frumos. Dar veștile venite din tabăra sa spun că Trump se gîndește foarte serios să atace pe direcția infidelității lui Bill Clinton, pentru a lovi în Hillary. Intervievați despre acest aspect, mulți comentatori au spus că tema este epuizată, că în anii 1990 s-a vorbit atît de mult pe acest subiect încît efectele electorale ale scandalurilor s-au consumat deja, dar și că Trump însuși, cu ale lui trei mariaje și cu viața lui Las Vegas style, nu ar fi foarte convingător să pledeze valorile familiei frumoase. Dacă Trump va deschide și acest front, vom vedea. Cui și dacă va folosi, de asemenea, vom vedea. Însă cert este că trend-urile de astă-vară s-au inversat, Clinton urcă și Trump coboară, iar Trump nu are prea multe idei despre cum ar putea să întoarcă iarăși lucrurile în favoarea sa. Cu atît mai mult cu cît frontul mediatic ce-i stă împotrivă tocmai s-a întărit serios.

USA Today este al treilea cotidian ca tiraj în Statele Unite, după The New York Times (al doilea) și The Wall Street Journal (primul). Cotidian mai degrabă de informație, cu relativ puțin spațiu alocat opiniei, promotor al data-jurnalismului, alcătuit pentru clasa de mijoc americană, cu ceva actualitate social-economică, sport, oleacă de politică și monden – fiecare în doze limitate, cît să nu domine ziarul –, USA Today este faimos pentru neutralitatea lui. Poate că succesul său stă tocmai în asta: și-a identificat perfect grupul de cititori și îi servește exact cu ce ei au nevoie fără să-i contrarieze deloc. Ei bine, USA Today, care în toată istoria sa de 34 de ani nu a susținut niciodată vreun candidat în alegerile prezidențiale americane și nu a făcut niciodată din politică o trăsătură pregnantă a profilului său, a anunțat că, prin decizia unanimă a corpului editorial, de data asta o susține pe Hillary Clinton. Motivul este, ca pentru mai toți cei care o susțin pe fostul secretar de stat, că Trump e mai rău. În motivația corpului editorial de la USA Today nu se găsește nici măcar un singur argument care vizează calitățile lui Clinton, ci doar o listă consistentă a defectelor lui Trump. Cît se poate de sugestiv pentru aceste alegeri…

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.