Microfonul și Monica

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Microfonul și Monica jpeg

Spun unii că Apocalipsa nu va fi o catastrofă naturală, o prăvălire a cine știe ce forțe universale, imense, peste capetele noastre firave, ci va începe încet, abia perceptibil, printr-o mică criză care va deveni penurie. Și nu o penurie tragică, cum ar fi una de apă sau de carburanți sau de aer. Nici vorbă. Dintr-un motiv sau altul, omenirea nu își va mai putea produce necesarul unui bun fără însemnătate geostrategică ori cosmică, dar de stringentă utilitate pentru omul secolului nostru, precum hîrtia igienică sau săpunul sau ciocolata.  Asta va duce rapid la un haos confruntațional necontrolabil și, de aici, ni se va trage sfîrșitul. Dar, adaug eu acum, Apocalipsa aceasta ar putea fi anticipată de ­mici „apocalipse“. De pildă, o mică apocalipsă pare a cuprinde lumea democrațiilor tot mai des paralizate, în funcționarea lor, de mici și incredibile defecțiuni logistice. După episodul stupefiant-amuzant al lipiciului austriac care nu se mai lipea, blocînd întregul sistem electoral din cea mai redutabilă democrație a Europei Centrale, vine și în America episodul defecțiunii microfonului.

Cînd, imediat după dezbaterea electorală din 26 septembrie, Donald Trump a anunțat că microfonul său a fost defect, am rîs cu toții. Eu, unul, am rîs nu doar pentru că mi s-a părut a fi o scuză puerilă pentru o prestație foarte slabă în dezbatere, ci și pentru că, urmărind dezbaterea în direct pe canalul CNN International, am putut auzi perfect tot ce a spus năbădăiosul miliardar. Microfonul, depun mărturie, și-a făcut treaba. Totuși, Donald Trump a ținut-o pe-a lui în săptămîna care a urmat, repetînd cu toate ocaziile că a fost dezavantajat de microfon. Ei bine, cu cîteva ore înainte de scrierea acestui text, la cinci zile după dezbatere, Comisia pentru Dezbateri Prezidențiale (organizator oficial al tuturor dezbaterilor între candidații la președinția Statelor Unite care adună, în „sondajul sondajelor“, peste 15%) a anunțat că Trump are dreptate. Comisia a admis, într-un comunicat scurt, că au fost probleme în privința sistemului audio al lui Donald Trump, care au afectat nivelul sunetului în sala de dezbateri („Regarding the first debate, there were issues regarding Donald Trum’s audio that affected the sound level in the debate hall…“). Așa cum Trump va folosi în retorica lui electorală acest incident tehnic victimizîndu-se, și antitrumpiștii vor replica previzibil. Mai întîi, că decisivă e opinia celor peste 100 de milioane de telespectatori care au auzit perfect dezbaterea, căci defecțiunea a afectat doar sunetul din sala dezbaterii, unde asistau cîteva sute de oameni. Apoi, vorba directorului de comunicare al campaniei lui Hillary Clinton, nu microfonul a fost adevărata problemă a lui Trump în acea dezbatere. Toate aceste observații sînt adevărate. Însă mă întreb de ce o asemenea defecțiune, care evident îl dezavantajează pe Donald Trump, trebuia să se în­tîmple. Mă grăbesc să precizez că spun „trebuia“ nu pentru a sugera cine știe ce conspirație ocultă împotriva lui Trump – nici vorbă! Spun „trebuia“ chestionînd destinul…

Ceea ce am spus în textul de săptămîna trecută despre prima dezbatere Trump-Clinton, pe care am început să-l scriu exact în momentul în care dezbaterea s‑a încheiat și primul cerc al susținătorilor celor doi a urcat pe scenă pentru a-și felicita favoriții, a fost confirmat de mai toți comentatorii. Verdictul unanim a fost clar: Clinton a fost mai bună în această confruntare, iar Trump este dramatic de nepregătit și de inadecvat pentru Biroul Oval. Chestiunea microfonului lui Trump ține încă în viață opțiunea pro-trumpistă a acelor susținători ai săi care sînt atît de dezamăgiți de sistemul politic american și o detestă atît de intens pe Hillary Clinton încît nu vor să accepte realitatea. De altfel, în general, electorii democrațiilor de azi ajung foarte repede să nu mai accepte realitatea din pricina intensității nervoase a opțiunilor lor. Poate că, acum o generație sau două, cei care aveau norocul să trăiască în democrații autentice asistau la acest fenomen de încrîncenare și violentă închidere a minții ca la ceva marginal. Poate că patimile politice erau mai reduse, nu ca intensitate, ci ca răspîndire în aria electorală. Poate că, acum o generație sau două, numărul celor complet înnebuniți de politică pînă la punctul la care nu vedeau realitatea era mai mic în lumea liberă. Acum, însă, numărul acestora este, am impresia, majoritar. De-o parte sau de alta a baricadei, fanaticii fac, deja, jocurile nu prin propagandă, ci prin vot. Suma fanaticilor din toate părțile este majoritară. Genul omului normal, dubitativ, neangajat, dar conștient de propriile-i interese, este tot mai puțin numeros. În fața unui asemenea tip de electorat, un incident precum cel cu microfonul poate avea consecințe cu mult mai mari decît am crede, cu atît mai mult cu cît logica temperată și bunul-simț ne spun că nu ar trebui să aibă. Și, cu siguranță, acest gen de electorat se gîndește Donald Trump să-l ațîțe în zilele ce vin. După 26 septembrie, pare ultima lui șansă…

La vremea lui, Bill Clinton n-a fost cuminte deloc. Toată planeta știe. Gennifer Flowers, Kathleen Willey, Paula Jones, Monica Lewinsky, Juanita Broaddrick sînt doar numele cele mai cunoscute de pe lunga listă a femeilor cu care Bill Clinton a interacționat, cum să zic, intim și neprincipial în anii 1990, cît a fost președinte al Americii. De fiecare dată, Hillary Clinton l-a apărat cum a putut mai bine. Uneori, acoperindu-se și ea de rușine (ca în cazul Flowers unde, începînd cu 1992, Hillary a susținut ani în șir că Bill nu a avut nici un fel de relație cu această femeie, după ce președintele îi jurase în acest sens, pentru ca în 1988, sub jurămînt în fața unei comisii de anchetă, Bill Clinton însuși să admită că, da, a punctat și la Flowers). Ai zice, la prima vedere, că Hillary Clinton a fost mereu o soție fidelă păcălită de soțul ei, șarmant și charismatic fără îndoială. O femeie care a trecut peste toate aceste momente penibile cu putere, demnitate și, mai ales, o femeie care și-a iertat soțul. Asta nu are cum să-i dăuneze. Însă adversarii familiei Clinton spun, nu de ieri, de azi, că Hillary nu este deloc victimă în acest joc conjugal. Ea ar fi favorizat relațiile extraconjugale ale soțului ei, ar fi manevrat astfel încît Bill să alunece în păcat, practicînd o căsătorie cu totul disfuncțională și ipocrită. Repet, aceste acuzații la adresa lui Hillary nu sînt deloc noi, ele datează din chiar vremurile scandalurilor sexuale ale lui Bill Clinton.

După dezbaterea din 26 septembrie, Donald Trump, frustrat de rezultat, nu s-a putut abține să spună că știe multe lucruri neplăcute despre familia Clinton, pe care n-a vrut să le facă publice, că nu e frumos. Dar veștile venite din tabăra sa spun că Trump se gîndește foarte serios să atace pe direcția infidelității lui Bill Clinton, pentru a lovi în Hillary. Intervievați despre acest aspect, mulți comentatori au spus că tema este epuizată, că în anii 1990 s-a vorbit atît de mult pe acest subiect încît efectele electorale ale scandalurilor s-au consumat deja, dar și că Trump însuși, cu ale lui trei mariaje și cu viața lui Las Vegas style, nu ar fi foarte convingător să pledeze valorile familiei frumoase. Dacă Trump va deschide și acest front, vom vedea. Cui și dacă va folosi, de asemenea, vom vedea. Însă cert este că trend-urile de astă-vară s-au inversat, Clinton urcă și Trump coboară, iar Trump nu are prea multe idei despre cum ar putea să întoarcă iarăși lucrurile în favoarea sa. Cu atît mai mult cu cît frontul mediatic ce-i stă împotrivă tocmai s-a întărit serios.

USA Today este al treilea cotidian ca tiraj în Statele Unite, după The New York Times (al doilea) și The Wall Street Journal (primul). Cotidian mai degrabă de informație, cu relativ puțin spațiu alocat opiniei, promotor al data-jurnalismului, alcătuit pentru clasa de mijoc americană, cu ceva actualitate social-economică, sport, oleacă de politică și monden – fiecare în doze limitate, cît să nu domine ziarul –, USA Today este faimos pentru neutralitatea lui. Poate că succesul său stă tocmai în asta: și-a identificat perfect grupul de cititori și îi servește exact cu ce ei au nevoie fără să-i contrarieze deloc. Ei bine, USA Today, care în toată istoria sa de 34 de ani nu a susținut niciodată vreun candidat în alegerile prezidențiale americane și nu a făcut niciodată din politică o trăsătură pregnantă a profilului său, a anunțat că, prin decizia unanimă a corpului editorial, de data asta o susține pe Hillary Clinton. Motivul este, ca pentru mai toți cei care o susțin pe fostul secretar de stat, că Trump e mai rău. În motivația corpului editorial de la USA Today nu se găsește nici măcar un singur argument care vizează calitățile lui Clinton, ci doar o listă consistentă a defectelor lui Trump. Cît se poate de sugestiv pentru aceste alegeri…

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.
Putin şi Lukaşenko FOTO EPA-EFE
A vrut Kremlinul să-l elimine pe Lukașenko și a căzut victimă ministrul de Externe al Belarusului?
Ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Volodimir Makei, a murit subit, relatează agenția „Belta”. Mackai avea 64 de ani, iar cauza morții sale nu a fost încă anunțată.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.