Mese rotunde
Cînd aud de „mese rotunde“ mi se face imediat rău. De regulă, pe masa rotundă se pune un subiect prețios sau o carte nouă – pretext pentru ca mai mulți interlocutori să emită diverse panseuri pe marginea acestora. Va începe un soi de concurs în care cîștigă cine vorbește mai mult și cel căruia îi place mai tare să se audă pe sine însuși. Exact ca la ședințe. Există, desigur, și întruniri extrem de interesante, grațioase și echilibrate, dar despre astea, altădată.
Într-un grup chiar minuscul de doi-trei invitați, plus moderatorul, se vor desprinde figurile clasice. Glumețul-cabotin, timidul și maestrul-enciclopedie, ăla care o ia pe cîmpii și alăturea cu subiectul și care e în stare să acapareze toată discuția. Moderatorul poate fi și el exact ce-i spune numele – un moderator menit să îndrepte discuția acolo unde trebuie – sau poate fi, la rîndul lui, o vedetă care crede că toată adunarea e menită să i pună lui în valoare talentele extraordinare de moderator.
Între personaje se va țese o încrengătură de relații și reacții numai bune de observat. O să vedeți cum glumețul face glume la care nu rîde nimeni. Îl ironizează pe timid, că vede că acolo e un punct mai slab în țesătura umană de la masă, și îi dă la bubă. Timidul se face roșu ca focul și începe să se bîlbîie, pierde șirul ideilor și e întrerupt de mica enciclopedie umană care a mirosit, la rîndul lui, că e rost de sînge nevinovat. Ăsta, enciclopedicul, e de-a dreptul înfricoșător. Vorbește în citate imposibile. Știe ce spunea Duiliu Zamfirescu despre ethos și mythos. Îl citează pe nu știu care Brătianu vorbind despre revoluția franceză. Îi place stilul – atenție, doar stilul, ține el să atragă atenția – lui Nae Ionescu și copiază vocea lui Călinescu la catedră. Face de toate. Știe versuri de poeți mici, moldavi și cu firman de boierie, și potrivește cîte un Păstorel Teodoreanu la orice situațiune. Ca atunci cînd îl plînge și îl admiră pe Caragiale: „Cu greu îmi vine să aștern, / Un adevăr ce nu-l suport, / Ca tocmai tu să fii cel mort / Și Cațavencu cel etern…“ Îi simți punctele de suspensie în glas și în ochi. Îl simți cum așteaptă aplauze și un oftat adînc de admirație.
Timidul e vai de mama lui. E singurul care s-a pregătit pentru întrunirea asta. Singurul care a citit cartea despre care se vorbește, singurul care s-a documentat pe marginea subiectului care va fi discutat. Și-a făcut notițe, bietul de el, s-a stresat toată noaptea și și-a repetat în cap fraze frumoase și deștepte de captivat publicul. A descoperit sensuri noi în cartea respectivă și s-a ridicat să-și noteze. A pus semne colorate la paginile interesante. A dormit prost și a rulat în cap, toată noaptea, filmul posibil al întrunirii de a doua zi. Odată ajuns la intimidanta masă rotundă, i-a zburat totul din cap. Și frazele deștepte, și ideile. Mîinile i s-au umezit de emoție, glasul i s-a frînt. Nu înțelege glumele glumețului, iar informațiile enciclopedicului îl gîtuie interior. Cine naiba știe ce-și nota în jurnal Kogălniceanu într-o noapte senină de august? Și pe cine naiba interesează? Lumea timidului e în prăbușire. Masa rotundă s-a micșorat, s-a făcut cît o nucă, laolaltă cu celelalte personaje din jurul ei, iar el a rămas așa, mare și prost în fața publicului care așteaptă să vorbească. Ce să vorbească? În cap îi hăulește vidul.
Îl scapă glumețul, care s-a văzut pus în umbră de enciclopedic. Ciupește fin din aura acestuia cu o ironie bine țintită. În același timp, îi pune și mîna pe umăr – semn de pace și prietenie, ambele false. Enciclopedicul nici nu a observat. E absorbit să închege din memorie următorul citat, de data asta din propria carte. Omul citează din el însuși. Glumețul face o glumă care începe cu „Maestre…“ Timidului îi transpiră palmele.
Între timp, moderatorul e atît de absorbit de bagheta cu care crede că dirijează totul, încît mica lume razna din jurul lui pare o altă planetă. Publicul se foiește, a ajuns la limitele îngăduinței. Ultimul cuvînt îl are enciclopedicul. Timidul a căzut de mult, cu vuiet surd, într-o gaură de iepure. N-o să mai ies de acolo în veci.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
