Medii competitive

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Invizibilii jpeg

Cunosc oameni care se hrănesc din competiție. De orice fel. Înfloresc în mediile astea ca o plantă carnivoră supradimensionată. O văd: gura vegetală cu dinți mărunți, ascuțiți, petale colorate aproape indecent de un violet aprins, brațele lungi cu frunze cărnoase, ovale, care se unduiesc aproape imperceptibil pînă cînd încremenesc brusc, la apropierea unei muște inconștiente.

Competiția începe la școală cu bătălia pe note și calificative, premii și ce s-o mai oferi acum drept răsplată. De altfel, cred că perioada mea cea mai bătăioasă s-a consumat prin clasele întîi și a doua cînd țin minte că ieșeam pe jumate din bănci cu mîinile pe sus ca să răspundem primii la întrebările învățătoarei. Gigel are o sanie maro. Ce fel de sanie are Gigel? – ne întreba probabil învățătoarea. Zburam afară din bancă cu două degete pe sus, roșii la față, eu cu bentița strîmbată pe un breton incert, cu fundele alea obligatorii cusute pe ea zborșite în toate direcțiile: Tovarășa! Tovarășa! (se petrecea, desigur, înainte de ʼ89), țipam fiecare în speranța că femeia o să ne desemneze pe noi să spunem înțelepciunea: Gigel are o sanie maro. Satisfacția răspunsului bine dat! Mîndria care umplea pieptul uniformei pepit! Premiile la compuneri, olimpiade și la versificație explozivă despre mîndria de a aparține Școlii generale numărul 36 din cartierul Berceni!

Spiritul ăsta competitiv a început să se înmoaie încetul cu încetul, iar prin liceu s-a ofilit pe de-a-ntregul. Exista un oarecare grup care se pretindea a fi prea cool ca să mai fluture mîinile pe sus și de ăla m-am lipit și eu. Nu știu cît de cool eram, prea puțin, probabil, cert e că părea comod. Competiția se mutase însă pe haine, rochii și pantofi cu toc. Extenuant, vă zic. Am încercat un pic să joc în liga asta, dar nu m-au ținut puterile și nici salariile de profesori ale alor mei. Noroc că în grunge-rock-ul adoptat repede nu ieșeai dintr-o pereche de blugi și de bocanci.

În facultate, așijderea. M-am prelins cu un oarecare interes pe la cursuri și seminarii, la cele care chiar mi-au plăcut nu am lipsit aproape deloc, am priceput ce era de priceput, am citit ce era de citit și alte cîteva total pe lîngă, dar în ochii profesorilor mei eram una dintre umbrele fade așezate în fundul sălii. Mute ca moartea atunci cînd nu era musai să vorbești. Aveam colegi de serie care vorbeau necontenit la seminarii, care puneau întrebări din care vedeai dorința clară de comunicare cu profesorul și un interes aproape contondent pentru orice. Numai că, vedeți, nu era cool să te înfigi așa. Așa credea grupul loazelor pretins inteligente din care mă revendicam. Am rîs împreună de pulovărașele tricotate ale fetelor harnice venite din provincie, iar acum mi-e rușine de asta.

Competiția pentru orice m-a speriat dintotdeauna. Uite, acum îmi pare rău că nu existau și pe vremea generalei mele școli Waldorf și ce s-o mai fi inventat între timp, ca să lași copilul un pic mai liber, să-l ghidezi pe nesimțite spre ce i-o cădea lui bine, fără bicele notelor și ale mediilor și ale examenelor plesnind pe spate. Habar n-am ce s-ar fi ales de mine, probabil că nu mare lucru, dar măcar nu m-aș mai fi stresat atît. Căci, fir-ar să fie, sînt fundamental conștiincioasă. O să ar brazda pe care trebuie s-o ar pînă la capăt, ca o vită cuminte. Simțul datoriei e blestemul cu care o să mor.

Dar cîteva chestii nu am cum să le fac niciodată. N-o să mor cu capul pe birou în zeci de extra-ore de muncă doar ca să dau bine în ochii vreunui șef. În competiția asta nu mă bag. Și nici n-o să pot recita prin ședințe texte motivaționale despre cultura organizației, pentru că mă va buși rîsul. Nu pot să pun piedică cuiva ca să mă cațăr în spatele lui. Și nici ideile altuia n-am să le fur ca să le vînd ca pe ale mele. Înțeleg că așa se face. Dacă asta e competiția, ducă-se. Gigel are o sanie maro. După o grămadă de ani de semicompetiții, o să îi las pe alții să dea răspunsul corect. Hai, că e simplu.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.