Viaţa a-liniată
Spaţiul virtual este unul social. Teoriile exagerate despre tendinţa internauţilor de a se izola s-au dovedit false. Mai mult, aceştia se afiliază activ sau pasiv diverselor micro-comunităţi, comentînd, creînd sau pur şi simplu vizitînd bloguri, forumuri, liste de discuţii. Fiind pe jumătate construct cultural simbolic, pe jumătate suport practic şi concret, spaţiul social virtual reiterează sau chiar adînceşte contradicţiile realităţii sociale fizice. Pe de o parte, spaţiul Internetului este un "laborator" social în care se experimentează diverse experienţe individuale sau colective ale comportamentului şi ale comunicării online, ale regulilor sociale, ale caracterului anonim, ale jocului de roluri în societate, ale globalismului etc. Însă, chiar mai mult, spaţiul online este suportul manifestării activităţilor zilnice. Un exemplu de contradicţie socială în spaţiul virtual este ciocnirea dintre două tendinţe: cea de sporire a vizibilităţii şi cea de păstrare a anonimităţii. Internauţii au descoperit că spaţiul Internetului le oferă prestigiu cultural şi profită din plin de marketingul social al virtualităţii, participînd la forme competitive, aducătoare de capital simbolic: festivaluri ori concursuri cu premii. În acelaşi timp însă, pot frecventa spaţiul online sub diverse măşti sau optînd pentru anonimitate. Aceleaşi identităţi online pot experimenta succesiv sau simultan maxima vizibilitate şi protectorul caracter anonim al unui avatar. De unde să ştim, printre atîtea iconuri virtuale care îşi trimit flash-urile orbitoare ale emoticonurilor, că, de fapt, mulţi dintre cei care şi-au construit o bună vizibilitate în spaţiul virtual nu sînt aceiaşi cu cei care, în alte contexte, aleg iconul neutru al anonimatului? În altă ordine de idei, deopotrivă cei care vînează un statut hipervizibil pe Internet şi cei care optează să fie anonimi pot atinge două extreme, adică două modele de comportament social agresiv. Primii pot înclina spre o hiperbolizare a unei identităţi corespunzătoare cu cea din spaţiul realităţii fizice sau a unei identităţi proiectate, iar ultimii, spre crearea unui scut din spatele căruia să poată adresa un limbaj de multe ori asocial. Anonimitatea online e ambivalentă Unii aleg anonimitatea din considerente de viaţă privată, de prezervare a unei intimităţi într-un spaţiu public sau de securitate personală. Pe messenger însă, apelul la online sau offline indică dualitatea relaţiei de (in)vizibilitate: poţi să fii vizibil pentru unii din listă şi invizibil pentru alţii, personalizîndu-ţi aşadar gradul de aparenţă şi apariţie. Poţi selecta şi alt statut: să fii văzut de toţi sau să nu fii văzut de nimeni în timp ce îi poţi vedea pe ceilalţi care aleg să fie vizibili. De asemenea, poţi să apari celorlalţi offline, pe cînd "adevărata" ta situaţie este cea online. În spaţiul virtual se pare că ai multe opţiuni. Dar şi această disponibilitate este una aparentă. Opţiunile proprii sînt limitate fie de nişte programe, fie de opţiunile celorlalţi. Iar alteritatea - fie cea pur tehnologică - fie cea identitară, îţi poate juca feste. Anonimitatea online e ambivalentă. În unele circumstanţe identitatea trebuie bine precizată, iar în altele identitatea devine un construct ludic sau psihologic-experimental. Pe de o parte, caracterul anonim denotă libertatea personală şi de grup, în special în contextul controlului şi al supravegherii digitale şi stabilirea reputaţiei în funcţie de calitatea ideilor exprimate, mai degrabă decît în funcţie de statut social, situaţie financiară, etnie, vîrstă etc.; pe de altă parte, conduce la anarhie, asocialitate şi decepţie. Imaginea de sine, imaginea celuilalt Se pot aduce argumente pro şi contra caracterului anonim al comunicării: beneficii pentru oameni cu handicap sau marginalizaţi, ale exprimării libere, ale absenţei prejudecăţilor şi ale experimentalismului identitar şi dezavantajele comportamentului ofensiv sau violent. În cadrul comunităţilor, definite prin întrepătrunderea dintre onestitate şi deziluzionare, identitatea primeşte reputaţie sau recunoaştere din partea celorlalţi membri sau a celorlalte colectivităţi. În lipsa indiciilor vizuale şi auditive şi datorită experimentelor dese de mistificare, formarea de impresii sociale online funcţionează în mod diferit decît în comunicarea de tip offline. Graţie oportunităţii de a construi atît imaginea de sine, cît şi reprezentarea imaginativă a celuilalt, se poate studia modul în care participanţii îşi formează impresii şi imagini despre ceilalţi sau compară aşteptările online cu experienţele în persoană. Analizele empirice au subliniat faptul că aşteptările online nu coincid cu experienţa trăită în spaţiul fizic, diverşi utilizatori atribuind alte însuşiri celorlalţi, decît cele "adevărate", sau prezentînd celorlalţi altă imagine de sine: se tinde fie spre optimizarea prezentării de sine, fie spre idealizarea celorlalţi. Mult discutatul caz al identităţii multiple îşi găseşte concretizarea în spaţiul virtual, dar poate să se arate fie ca un cîştig, fie ca o pierdere. Viaţa online este una a-liniată: cînd multi-aliniată, cînd fără nici o linie.
