Trăiască ecranocraţia! <p>- hiperinterviu cu hiperfilozoful Gilles LIPOVETSKY -

Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La sfîrşitul anilor ’70, în Europa şi în Statele Unite ale Americii se vorbea despre postmodernitate; eu însumi am folosit acest concept. Postmodernitatea presupune, pe de o parte, uzura avangardei concomitent cu scăderea credibilităţii perspectivelor revoluţionare şi, pe de altă parte, o societate care funcţionează într-o logică a prezentului: consumerismul, divertismentul, televiziunea. Această societate centrată pe timpul prezent e postmodernă, căci modernismul era o societate revoluţionară care privea spre viitor. Postmodernitatea a fost un termen la modă. Însă mi-am dat seama că acest concept nu mai acoperea întru totul realitatea în care trăiam. Există trei principii fundamentale ale modernităţii: tehno-ştiinţa, piaţa liberă, democraţia şi drepturile omului. Aceste trei principii au devenit planetare; ele structurează funcţionarea lumii contemporane. Altfel spus, ceea ce modernitatea a inventat în Europa se generalizează acum, ba chiar a devenit un principiu organizator al lumii contemporane. Iată de ce cred că trebuie să vorbim nu de postmodernitate, ci de hipermodernitate. Adică de o exacerbare a principiilor fundamentale, congenitale, ale modernităţii. După modernitate a urmat postmodernitatea, iar acum trăim, spuneţi dumneavoastră, într-o eră a hipermodernităţii. Care sînt tendinţele pentru generaţia următoare? Ce urmează după acest hiper? Hipermodernitatea poate căpăta reliefuri şi figuri diferite. Să ne gîndim, de pildă, la consumerism. Trăim într-o societate hiperconsumeristă, însă - după cum ştiţi - folosirea excesivă a resurselor are efecte devastatoare asupra mediului înconjurător. Va trebui să inventăm tehnologii curate, ecologice, va trebui să producem mai multă energie regenerabilă. Rămînem în hiperconsumerism, dar vom căuta un echilibru planetar. Eu cred că există un hipercompatibil cu dezvoltarea durabilă. Care e regimul culturii în această logică a hiperconsumului? E o radicală schimbare a paradigmei. În tradiţia modernă, în secolul al XIX-lea, cultura se situa într-o logică opusă economiei: avangardiştii dispreţuiau succesul, banii, şi tot ce ţine de sfera comercială. Acest regim a dispărut. Astăzi, cultura a devenit un instrument al economiei; astăzi există manageri culturali; astăzi se vorbeşte despre capitalism cultural; cei care lucrează acum în domeniul cultural nu mai dispreţuiesc banii şi nici succesul. Dimpotrivă. Uitaţi-vă la arta contemporană! Uitaţi-vă la Damien Hirst, care vinde obiecte culturale pe sume gigantice! Gata cu modernitatea. Gata cu avangarda. În hipermodernitate, cultura a devenit o piaţă enormă. Ştiaţi că producţiile audiovizuale constituie primul post de export pentru SUA? Industria audiovizuală produce mai mulţi bani decît Boeing, mai mulţi bani decît toată industria aeronautică. Muzeele sînt făcute ca să atragă turişti, pentru a valoriza o ţară. Muzeele au devenit mărci. Guggenheim e cel mai bun exemplu în acest sens. Dar şi Luvru se exportă la Abu Dhabi. Pe de altă parte, producţiile comerciale, de orice fel, sînt din ce în ce mai conectate la lumea artelor: produsele de larg consum sînt proiectate (şi) de designeri, şi sînt promovate cu ajutorul unor departamente de creaţie, prin agenţii de publicitate. Cultura nu mai este exterioară lumii globale, ci participă la această lume. Şi asta ce semnificaţie are pentru noi? Sîntem mai cultivaţi? Amatorii devin consumatori. E o primă schimbare de statut. Dar să nu fim naivi. Toate politicile de "democratizare a culturii" sînt un eşec. Altfel spus, sînt mereu aceiaşi cei care merg la teatru, la operă, cei care vizitează muzee, cei care citesc etc. S-au făcut numeroase eforturi pentru a atrage masele spre producţiile culturale. Cu politici de ofertă nu faci nimic. Pe de altă parte, graţie mass-media există o creştere a nivelului de aşteptări şi de exigenţă al publicului din partea instituţiilor de artă. Oamenii vor să vadă din ce în ce mai mult, ascultă muzică, văd filme. Există o exigenţă a calităţii. Cultura a devenit un indicator de măsurare a calităţii vieţii. Dar şi un element de consum. Cultura, în sensul nobil al termenului, nu trebuie lichidată, şcoala nu trebuie să joace pe cartea consumului, şcoala trebuie să ne înveţe să nu fim doar simpli consumatori. Cultura trebuie să dea sens vieţii, să permită oamenilor să nu fie doar cumpărători ai unor produse de marcă, să-i ajute să găsească şi un alt ideal, dincolo de consum. În Ecranul global vorbiţi despre lumea contemporană, care e din ce în ce mai dominată de ecrane. Ce semnificaţie are această multiplicare a ecranelor? Nu sîntem decît la început... Există două ecrane: ecranul-informaţie şi ecranul-divertisment. Multă vreme, singurul ecran era cel de cinema. Astăzi computerul e omniprezent. Pe computer, utilizatorul e activ; la cinema, spectatorul e contemplativ. Pe computer, utilizatorul caută informaţia sau creează mesaje. În lumea ecranelor sîntem într-o lume a hiper-abundenţei. Şi trebuie să ne găsim repere. Rolul şcolii este, şi aici, hotărîtor. Ecranul permite oamenilor un acces nelimitat la informaţii. Fără informaţia de bază, fără cultură, această informaţie nu foloseşte la nimic. Pînă la urmă, în această ecranocraţie sîntem mai bine informaţi sau mai prost informaţi? Sîntem cu siguranţă mai bine informaţi pentru că informaţia e mai diversă. Aici, la Bucureşti, aveţi nenumărate posturi de televiziune locale şi puteţi urmări TV5, CNN etc. Dar nu ajunge. Cred că ecranul e necesar, dar nu suficient. Eu vorbesc în carte despre ecranul asistat. Trebuie să-i ajutăm pe oameni să se raporteze la ecran, să le oferim mijloacele de a înţelege ce văd. Şcoala trebuie să ofere cultură generală, repere, criterii, să ne înveţe să ne distanţăm faţă de ce vedem. Şi producţia cinematografică a crescut. Vedem mai multe filme? Eu vorbesc în carte de hipercinema. Astăzi, toată lumea înregistrează sunete, fotografiază, filmează, scrie şi poate difuza toate acestea în cele mai variate formate. Dincolo de aspectul narcisiac, e şi un imens elan al filmului: niciodată producţia de imagini nu a fost atît de mare. Pe YouTube sînt postate zilnic mii şi mii de filme. Hiperindividualismul nu înseamnă doar să fii consumator. Oamenii nu se mai mulţumesc doar cu privitul, ei produc şi difuzează imagini. Consumul va creşte, dar va creşte şi producţia. Vedem din ce în ce mai multe filme, dar din ce în ce mai puţin cinema. Gilles Lipovetsky este filozof şi sociolog, profesor la Universitatea din Grenoble, membru al Conseil d’Analyse de la Société. a hiperconsemnat Matei MARTIN

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.